Asigurarea creditelor de export sub impactul crizei economice mondiale la nivel intern și internațional

In comerţul internaţional contemporan creditul este un element indispensabil, posibilităţile sale de utilizare şi tipologia fiind în funcţie de durata şi natura operaţiunilor în care este implicat.

Pe măsura multiplicării creditelor acordate şi,implicit, a riscurilor care le însoţesc au apărut noi instrumente de apreciere şi de calificare a riscurilor,ducând la apariţia unei profesii noi, bazate pe o tehnică statistică de apreciere şi compensare a riscurilor. Apare, astfel şi se dezvoltă instituţia asigurarării creditului care, după o creştere progresivă, cunoaşte o extindere în aproape toate ţările lumii. În prezent, asigurarea creditului beneficiază de o specializare conceptuală şi de o piaţă proprie cu caracteristici structurale proprii, de o fizionomie proprie şi de o capacitate proprie de adaptare.

Asigurarea creditului nu este ea însăşi o tehnică proprie numai comerţului internaţional, fiind întâlnită şi în comerţul intern. Însă, în comerţul internaţional aceasta s-a dezvoltat fiind astăzi pe punctul de a deveni una din funcţiile macroeconomice esenţiale. Prin asigurarea creditelor se urmăreşte realizarea protecţiei agenţilor economici exportatori împotriva riscurilor specifice exportului.

In sens larg, creditele de export sau de prefinanţare a exportului reprezintă împrumuturi acordate de bănci agenţilor economici cu producţie destinată exportului pentru a o susţine sau promova, ori pentru a face faţă unor nevoi excepţionale apărute în perioada de realizare a producţiei de export.

Activitatea de export este tratată cu maximă atenţie de către toate ţările lumii, exportatorii beneficiind de un sistem de politici şi tehnici de stimulare reprezentate de credite de export, acordate în condiţii avantajoase, garantarea şi asigurarea acestor credite de către stat, înlesniri de natură fiscală etc

Creditul este considerat de majoritatea specialiştilor drept motorul economiei naţionale, datorită rolului de antrenare a investiţiilor şi pe baza lor de ocupare a forţei de muncă, de creştere a producţiei.

In mod analog, creditul de export îşi dezvăluie rolul de combustibil al schimburilor economice internaţionale, datorită avantajelor oferite agenţilor economici,cât şi economiei naţionale în ansamblul ei.

Este o metodă tradiţională de finanţare bancară pe termen mediu şi lung a exporturilor de bunuri decapital( maşini,utilaje, instalaţii tehnologice etc.), utilizată atunci când aceştia vând importatorilor bunurile în sistem credit comercial(prin acceptarea efectuării plăţii la un anumit termen de la livrare).

Consimţind la o asemenea modalitate de plată, furnizorul preia, pe de o parte, riscurile exportului pe credit, iar pe de altă parte, efectele de trezorerie ale operaţiei de export cu plata la termen. Întrucât exportul pe credit blochează, pentru o perioadă de timp, resursele financiare ale furnizorului, acesta este deseori obligat să apeleze la un credit bancar.