Asigurarea de Răspundere Civilă

CAPITOLUL I: ASIGURARILE - CARACTERISTICI GENERALE -

1.1. Necesitatea practicarii asigurarilor.

Existenta si dezvoltarea societatii omenesti, viata oamenilor în general, nu sunt de conceput fara munca, fara producerea continua a bunurilor materiale si spirituale.

În acest fel între oameni si natura are loc o relatie, o legatura permanenta , se constituie anumite raporturi de interconditionare. În realizarea acestor relatii, omul este nevoit sa-si adapteze activitatea la natura înconjuratoare.

Progresele remarcabile înregistrate de stiinta si tehnica au condus în timp la usurarea muncii, la cresterea productivitatii, la dezvoltarea economica sociala si la sporirea continua a productie. În anumite împrejurari dezvoltarea stiintei si tehnicii poate provoca accidente care sa avarieze sau sa distruga complet anumite mijloace de productie si bunuri de consum ori sa afecteze capacitatea de munca si chiar viata oa-menilor.

Anumiti factori sociali economici pot provoca fenomene cu efecte negative asupra desfasurarii activitatii economice: crizele economice , somajul, inflatia, conjunctura economica nefavorabila s.a. Rezulta de aici, ca unele fenomene sunt independente de vointa oamenilor caracter obiectiv iar altele sunt legate de conditia omului-caracter subiectiv.

Astfel cunoasterea împrejurarilor în care se pot produce diverse fenomene ce perturba desfasurarea normala a activitatii economice si provoaca pagube permite omului sa ia masuri pentru a evita aparitia unor astfel de fenomene, a limita actiunea lor distructiva sau a se apara de efectele negative ale acesteia.

Asigurarile s-au nascut din nevoia imperioasa de protectie a bunurilor omului împotriva fortelor distructive ale naturii, în situatiile pierderii sau reducerii capacitatii de munca ca urmare a accidentelor, bolilor, atingerii unei anumite limite de vârsta.

Practica internationala a asigurarilor clasifica generic unele dintre evenimentele care provoaca pagube materiale si sau afecteaza viata si integritatea corporala a oamenilor, în “catastrofe naturale” si “catastrofe tehnice”. Marimea pagubelor provocate de catastrofele naturale depinde de puterea de distrugerea a fortelor naturii, actiunea factorului uman, masuri de prevenire a catastrofelor si a elementelor aleatorii.

În categoria catastrofelor naturale se impun: inundatiile, furtunile, seismele, seceta si incendiile provocate de temperaturi caniculare, frigul si înghetul, altele.

În categoria catastrofelor tehnice sunt incluse sinistrele care au legatura nemijlocita cu activitatea omului. Vorbim de incendii si explozii si accidente de aviatie, accidente maritime, lacustre si fluviale, accidente rutiere si feroviare, accidente produse în mine si cariere, prabusiri de cladiri si lucrari de arta, s.a.

Un loc important între accidentele la care oamenii sunt expusi îl ocupa accidentele de munca. Potrivit statisticii internationale a muncii în 99 de tari de pe toate continentele sau înregistrat în 2005 - 12178 mii persoane accidentate în munca sau în legatura cu munca.

Catastrofele naturale si cele tehnice difera de la un an la altul si de la o regiune la alta ca numar, daune produse si persoane afectate.

Formele de protectie ale oamenilor împotriva fenomenelor aleatorii, generatoare de pagube sunt:

1. Evitarea sau prevenirea riscului consta în luarea de masuri capabila sa faca imposibila producerea unui risc si luarea unor masuri cu caracter anticipativ, profilactic, capabile sa împiedice transformarea unor fenomene din posibilitate în realitate.

Prevenirea riscurilor se realizeaza prin masuri având caracter “activ” sau “pasiv”, dupa caz. Masurile cu caracter activ reduc probabilitatea produceri fenomenelor, iar cele cu caracter pasiv atenueaza forta de distrugere a acestora.