Asigurarea maritimă

1. SCURT ISTORIC

Asigurarea maritime este prima forma de asigurare, inceputul ei datand inca din antichitate. Cercetarile istorice au demonstrat ca primele forme de dispersie a riscurilor, si ulterior de asigurare, isi au originea pe timpul chinzilor si mai tirziu, al fenicienilor, grecilor si romanilor, cunoscute ca popoare care practicau comertul pe mare.

Aparitia asigurarilor maritime ca prima forma de asigurare este explicata prin legatura strinsa intre comert si navigatia maritime, descoperindu-se ca navele, marfurile, navlul si vietile omenesti erau expuse, riscurilor marii.

Dealungul unei perioade indelungate de timp, propietarii navelor au fost aceiasi cu proprietarii marfurilor si, ca urmare, o singura polita de asigurare acoperea atit marfa, cit si nava. Ulterior , s-a trecut la o specializare determinata preponderent de evolutia comertului, aparand o diferentiere a persoanelor interesate in proprietatea asupra marfurilor si navelor si, deci, doua forme de asigurare – doua tipuri de contracte de asigurare, in functie de acest interes:

- asigurarea navelor(casco)

- asigurarea marfurilor(cargo)

Perioada de mare inflorire a asigurarilor maritime a debutat in secolul al XVI-lea in Italia, Anglia si Franta. Referindu-ne numai la Anglia, cunoscuta ca promotoarea principala a asigurarilor maritime, observam ca dovezile privind rolul sau in acest domeniu sunt graitoare.

Asigurarea maritima reprezinta o parte esentiala a comertului si transportului maritim; evolutia sa a influentat si a fost influentata de schimbarile petrecute in navigatie si comert. Aceasta legatura este demonstarta de existenta documentelor prin care se atesta practicarea asigurarii maritime cu o sfera de cuprindere mai mare decat datele oficiale sau izvoarele istorice privind navigatia si transportul. Datele din Registrul Naval Englez sau Boadr of Trade, de exemplu rareori explica atitudinea si problemele financiare ale acestor domenii. Dovezile constand in documente comercial ale firmelor de comert si transport maritim sunt in favoarea companiilor profitabile.

Asigurarea maritima ofera protectie financiara pentru pierderea totala sau partiala a navelor si marfurilor. In schimbul platii unei prime de asigurare, susbscriitorul unui risc maritim sau a unei clase de riscuri asigura armatorul, navlositorul sau comerciantul pentru o parte sau pentru toata valoarea unei nave sau marfi. Navlul platit in avans putea fi asigurat de catre transportatorul marfii, iar navlul datorat la sosirea marfii putea fi asigurat de armator. Fiecare tip de a sigurare maritima necesita o evolutie individuala a naturii, dimensiunii si valorii riscului, iar subscriitorul calcula prima de asigurare in functie de calitatea navei sau a marfii, destinatia si voiajul supus riscului. Documentatia folosita pentru fiecare tip de asigurare pune in lumina istoria de zi cu zi a evolutiei navelor, a transportului, a comertului international si modului in care se practicau asigurarile.

Primele asiguari maritime in Anglia au fost incheiate de catre negustorii englezi si negociate de catre brokerii de marfuri generale.

Un pas important in evolutia asigurarilor maritime in Anglia l-a reprezentat adoptarea de catre Parlamentul Angliei, in anul 1601, a unei legi prin care s-a infiintat Curtea de Arbitraj – Court of Arbitration – a carei responsabilitate era de a concilia si a rezolva disputele aparute ca urmare a producerii avariilor in baza politelor de asigurare maritima inregistrate la Camera de asigurari (infiintata in 1976 de catre Richard Candler).

In secolul al XVII –lea asigurarile maritime mentineau subscrierea individuala prin intermediul brokerilor, preponderent in Royal Exchange, care a reprezentat piata pentru toate operatiile de asigurare.

Practica asigurarilor maritime s-a extins si s-a specializat, astfel incat la inceputul secolului al XVIII – lea a devenit o profesie individuala mai mult decat o practica la nivel de companie.

In Anglia, asigurarile maritime au fost marcate de crearea societatilor Royal Exchange Assurance si London Assurance. In 1720 ele au obtinut autorizarile regale pentru tranzactionarea asigurarilor maritime, devenind astfel prime exemple de asigurari maritime in cadrul societatilor din Europa. Dupa 1721 , ele au avut rol de specialiste in asigurarile maritime. In mod paradoxal, constituirea lor a insemnat intarirea rolului subscriitorilor individuali pe piata maritima., formand ulterior faimoasa organizatie Lloyd’s.

De o importanta remarcabila a fost Legea asigurarilor maritimedin anul 1906 – The Marine Insurance Act 1906 , considerate Biblia asigurarilor maritime din Anglia, prin care se codifica si se uniformizeaza practica asigurarilor maritime. Ea a fost urmata de Legea asigurarilor maritime din 1909 – The Marine Insurance Act 1909 – care a adaugat noi prevederi privind speculatiile maritime. Ambele sunt foarte importante in evolutia reglementarilor maritime si a practicii acestora.

Importanta asigurarilor maritime este incontestabila pentru ca a influentat in mod determinant practicile asigurarilor in toate celelalte domenii, dat preponderant in asigurarile de transport. In acelasi timp, foarte multi termini utilizati in limbajul current al asigurarilor isi au originea in termenii utilizati in asigurarile maritime.

2. SCOPUL ASIGURARILOR MARITIME

Asigurarile maritime ofera compensatie financiara pentru avarierea, distrugerea sau pierderea survenita ca urmare a comertului pe mare. Se foloseste foarte fregvent expresia “aventura maritima” – ca obiect al contractului de asigurare maritime – care reprezinta, in acceptiunea Marine Insurance Act 1906 Sectiunea 3,, urmatoarele:

- orice marfa sau alte bunuri mobile expuse pericolelor marii, denumite’ bunuri asigurabile’;

- veniturile din navlu, taxe de trecere, comisioane , profit sau orice alte interese financiare, garantii pentru credite, sume platite in avans, cheltuieli aflate in pericol ca urmare a expunerii bunurilor asigurate la pericolele marii:

- orice raspundere fata de o terta parte ce poate aparea pentru proprietar sau alta persoana interesata sau responsabila pentru proprietatea asigurata, ca urmare a pericolelor marii.

Termenul “riscurile marii” reprezinta o expresie curenta legata de contractele de asigurare maritime care cuprinde : coliziunea ,incendiu, furt si esuare.De fapt,orice pierdere aparuta ca urmare a actiunilor marii , neasteptat si fortuit va fi acoperita prin asigurare.In conditii speciale se poate asigura riscul de razboi.