Asigurări de Bunuri

1. Particularităţi ale asigurărilor de bunuri

În cazul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, o despăgubire. Astfel, contractul de asigurare de bunuri este un contract de despăgubire, având deci la bază principiul despăgubirii – un principiu fundamental al asigurării. Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă din:

-emiterea şi transmiterea unui document de asigurare (poliţă);

-emiterea şi transmiterea unei cereri de plată a primei de asigurare;

- înscrisul prin care se manifestă voinţa asigurătorului de a încheia contractul.

Asigurătorul este persoana juridică care se obligă să plătească asiguratului o anumită sumă de bani la producerea evenimentului prevăzut ca risc asigurat în contractul de asigurare.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce are un interes patrimonial faţă de bunul asigurat şi care, prin intermediul contractului de asigurare, cedează riscul asigurătorului.

Interesul asigurabil este o cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de asigurare. În cazul asigurării de bunuri, prin interes asigurabil se înţelege valoarea pecuniară a bunului expusă pierderii sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Obiectul asigurării îl reprezintă bunurile menţionate în contractul de asigurare, fie prin determinarea lor individuală, fie prin indicarea unui grup de bunuri (este cazul asigurării complexe a gospodăriilor populaţiei). Astfel pot fi asigurate:

- bunurile care aparţin persoanelor fizice sau juridice;

- bunurile primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, vânzare sau expuse în muzee şi expoziţii;

- bunurile sau activele ce fac obiectul unor contracte de cesionare, închiriere sau locaţie de gestiune, leasing.

Bunurile şi riscurile ce pot fi asigurate, precum şi situaţiile în care se acordă despăgubiri sunt prevăzute în condiţii speciale stabilite de asigurător pe categorii de asigurări.

Perioada asigurată este perioada pentru care asigurătorul este obligat să acopere daunele în baza poliţei. Asigurările de bunuri se încheie pe o perioadă de 1 an, dar la cererea asiguratului se pot încheia şi pe perioade mai scurte.

Suma asigurată. La asigurările obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe baza normelor de asigurare, iar la cele facultative în funcţie de propunerea asiguratului, fără însă a depăşi valoarea bunului în momentul încheierii asigurării, sau pentru unele bunuri, sumele stabilite de asigurător.

Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:

• la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire (costul construirii sau achiziţionării construcţiilor/clădirilor respective), din care se scade uzura în raport cu vechimea, gradul de întrebuinţare şi starea de întreţinere a clădirii;

• la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea din a acestora (valoarea de înlocuire), din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere;

• la materii prime, materiale, produsele finite, mărfuri, - preţul de cost sau preţul de achiziţie al acestora;

• pentru bani în numerar, timbre şi librete de economii – valoarea nominală;

• pentru hârtii de valoare – preţul pieţei;

• pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre preţioase – preţul pieţei;

• pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe bază de cataloage sau expertize.

Prima de asigurare se stabileşte aplicându-se cota de primă la suma asigurată şi se plăteşte anticipat, integral sau în rate. Cota de primă este diferenţiată pe categorii de riscuri, în funcţie de felul bunului asigurat, precum şi de frecvenţa şi intensitatea producerii riscurilor asigurate. Societăţile de asigurare diferenţiază bunurile pe clase de risc, iar pentru fiecare clasă stabileşte cota de primă tarifară specifică