Asigurări de Bunuri

Cap. I. Începuturile asigurărilor

1.1 Scurt istoric

Evoluţia asigurărilor este strâns legată de dezvoltarea comerţului pe mare şi a asigurărilor maritime în mod deosebit. Asigurările maritime au influenţat în mod decisiv toate celelalte tipuri de asigurare, dar în mod special asigurările de transport.

Asigurarea maritimă a fost concepută şi s-a “născut” în Italia, mai precis în Roma, şi tot aici şi-a trăit “adolescenţa”. În perioada Evului Mediu, asigurarea maritimă a fost “copilul” oraşelor-state italiene. Aceasta a apărut din mai multe motive : dezvoltarea economică în general, evoluţia comerţului, tradiţiilor, culturii, creştinismului. În primul rând, există o legătură geografică evidentă între cvasi-asigurarea clasică a vremurilor romane şi asigurarea medievală a oraşelor-state italiene. În al doilea rând, istoria comercială neîntreruptă a oraşelor-state italiene (erau aproape întotdeauna la distanţă de forţele inhibitive ale imperiului musulman) a creat o tradiţie ce a făcut ca acestea să atingă o perioadă de mare înflorire comercială la începutul secolului XVI. În al treilea rând, se poate invoca şi supremaţia comercială, Roma reprezentând punctul central al creştinismului şi, în această calitate a atras taxele şi impozitele papale din toată Europa.

Acest sistem a presupus o organizare complexă a agenţilor papali şi financiari italieni din interiorul şi din afara Italiei. Infrastructura comercială trebuia să fie folosită, fiind practic imposibil să se expedieze mărfuri de valoare din Anglia în Italia fără un astfel de sistem de asigurări. Astfel putem afirma că primele poliţe de asigurare maritimă, care se păstrează şi astăzi în diverse muzee ale lumii, sunt scrise în limba italiană şi reprezintă modelul pe baza căruia s-au dezvoltat celelalte, inclusiv vestitele poliţe Lloyd‘s. De aceea se consideră că oraşele-state italiene au avut un rol fundamental în evoluţia asigurărilor maritime şi au accelerat dezvoltarea acestora.

Prima dovadă a asigurărilor maritime datează de la începutul secolului XIV. Pegalotti, într-o lucrare din 1350, se referă la contractul de asigurare ca “rischio de mere e di genti”, iar într-o lucrare anterioară arată că bill-urile florentine către Anglia conţineau una sau mai multe expresii : “rendu sauf en terre” sau “en aventue de mer et des gens”. Taxa suplimentară se percepea atunci când prima expresie era înlocuită cu cea de-a doua, ceea ce însemna de fapt, prima de asigurare. Dar întreaga problematică a contractului era dificilă şi mult mai complicată de legile vremii privind împrumuturile (cămătăria, pe acea vreme).

Unul dintre primele centre care au practicat asigurarea maritimă a fost Bruges, important centru al comerţului de lână. În 1310 s-a înfiinţat Camera de Asigurări, citând o declaraţie din Chronyke van Vlanderm care spune :

“La cererea locuitorilor din Bruges, el contele Robert al Flandrei, a decis înfiinţarea în acest oraş a Camerei de Asigurări unde comercianţii vor putea să-şi asigure mărfurile pentru toate riscurile, maritime şi de altfel, la un preţ de numai câţiva denies la sută, după cum se practică astăzi”.

Ulterior, Spania (Barcelona) a început să practice mult această asigurare, mai ales datorită comerţului pe care îl avea cu Italia (Pisa şi Florenţa). Barcelona a fost prima care a început, de fapt, a încercat să reglementeze, printr-o ordonanţă, dată de Jaque I de Aragon în anul 1453, condiţiile contractelor de asigurare maritimă în Spania, aceasta constând în a “preveni abuzurile şi fraudele şi de a acorda tratament preferenţial propriilor lor armatori”.

Este aproape imposibil de a se cunoaşte când a fost emisă prima poliţă de asigurare în Anglia. Preambulul faimoasei legi elisabetane (Elisabethan Act) din 1601 proclama asigurarea ca fiind “tyme out of mynde an usage amongste the merchantes, both of this realme an Forraine nacyons”. În istoria Lloyd’s, scrisă de Frederick Martin, se spune că cea mai veche poliţă de asigurare cunoscută, datează din 15.02.1613, dar cercetătorul R. G. Marsden consideră că ele au existat mult mai înainte.

Tot din arhivele Amiralităţii, se desprinde o imagine foarte clară a asigurărilor maritime din Londra secolului XVI. De exemplu, Lombard Street era locul cel mai renumit al asigurărilor maritime, prin obiceiurile, tradiţiile şi obligaţiile contractuale ce se încheiau. Acestea erau importante pentru că dezvoltarea asigurărilor maritime depindea de încrederea reciprocă a celor implicaţi.