Asigurări de Viață

Caracteristicile asigurărilor de viaţă

Asigurările de viaţă au ca obiect garantarea plăţii unei sume de bani de către asigurător, în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului, şi anume: vătămarea corporală, îmbolnăvirea, decesul sau supravieţuirea acestuia. Chiar şi persoanele tinere se pot îmbolnăvi sau pot deceda în urma unor accidente neaşteptate, ce vor genera în mod automat şi dificultăţi financiare.

Asigurările de viaţă au, spre deosebire de asigurările generale, anumite caracteristici, prezentate mai jos:

Valoarea capitalizată este un fond care se acumulează pe întreaga perioadă de viaţă a poliţei şi la care deţinătorul de poliţă poate avea acces în mai multe moduri: poate face împrumuturi, poate opta pentru cumpărarea unei poliţe de asigurare de viaţă cu plata integral, sau poate răscumpăra poliţa.

Dificultăţile financiare în cadrul asigurărilor de persoane sunt determinate de: necesităţile băneşti pentru funeralii; asigurarea unor resurse financiare moştenitorului, după decesul asiguratului; restabilirea morală după deces.

Motivaţia încheierii asigurărilor de persoane sunt: stresul; motivaţii personale; concepţia despre moarte.

Riscul este definit de majoritatea economiştilor ca o pierdere propriu-zisă, sau ca o pierdere produsă de o neglijenţă ce poate avea urmări asupra individului sau asupra unei proprietăţi.

Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi posibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării, poate încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la asigurările de bunuri. Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restricţii ca asigurarea de bunuri. Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o vătămare corporală sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare (suma asigurată), care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contactării bolii. Interesul asigurării nu prezintă importanţă, întrucât indemnizaţia de asigurare este datorată independent de existenţa unei daune.

Indemnizaţia de asigurare reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o achită asiguratului în cazul producerii riscului asigurat.

Deoarece nici viaţa şi nici sănătatea unei persoane nu sunt evaluabile în bani, nu se poate pune problema unui raport între suma asigurată şi paguba suferită de asigurat.

Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă (prin completarea unei declaraţii de asigurare). După analiza răspunsurilor, asigurătorul este de acord cu încheierea contractului, redactarea contractului în formă scrisă şi înmânarea unui exemplar asiguratului. Contractul de asigurare se consideră încheiat prin plata primei de asigurare şi emiterea poliţei.

Încetarea contractului de asigurare se realizează în următoarele moduri: modul obişnuit de încetare îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; contractul încetează şi prin producerea evenimentului asigurat. Dar, există şi moduri mai puţin uzuale cum ar fi: denunţarea, rezilierea şi anularea contractului.

Denunţarea se face de către asigurător, dacă asiguratul nu a comunicat, în scris, modificările intervenite în cursul contractului în legătura cu datele luate în considerare la încheierea contractului.

Rezilierea înseamnă desfacerea pentru un timp a contractului, datorită neexecutării obligaţiei uneia din părţi din cauze care i se pot imputa. Efectele produse de contract până la reziliere rămân valabile.

Nulitatea contractului poate fi cauzată de declaraţii inexacte sau incomplete făcute de asigurat, sau de lipsa interesului asigurabil din partea contractantului, în momentul încheierii acestuia.

Tipuri de asigurări de viaţă

Asigurările de viaţă se pot clasifica în funcţie de riscul asigurat, de momentul achitării primei, de momentul încasării sumei asigurate şi de forma pe care acestea o îmbracă. Astfel în funcţie de riscul acoperit, asigurările de viaţă pot fi:

a) asigurări de supravieţuire,

b) asigurări de deces,

c) asigurări mixte de viaţă,

d) asigurări de accidente,

e) asigurări de boală,

f) alte forme.

În cazul asigurării de supravieţuire, asigurătorul se obligă să plătească asiguratului suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă la sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Dacă acesta a decedat înainte de expirarea termenului de valabilitate, asigurătorul este eliberat de angajamentul luat prin contract, şi nu are nici o obligaţie faţă de moştenitori.

Asigurarea de rentă este asigurarea în care suma asigurată este pusă la dispoziţia asiguratului sub forma unor plăţi periodice cu titlul de rentă.

În cazul asigurării de viaţă variabilă, proprietarul poliţei de asigurare are posibilitatea de a alege una din opţiunile pe care societatea de asigurare i le pune la dispoziţie, beneficiile poliţei de asigurare se ajustează în funcţie de valoarea investiţilor prevăzute în poliţa de asigurare, în momentul în care se solicită plata lor, beneficiile de deces nu pot fi mai mici decât sumele asigurate iniţial pentru care s-a încheiat contractul de asigurare, dar ele pot fi mai mari, dacă investiţiile făcute au fost profitabile.

În ceea ce priveşte asigurările de viaţă universală, posesorul poliţei de asigurare poate, la anumite intervale de timp, modifica valoarea beneficiilor de deces, posesorul poliţei de asigurare poate schimba valoarea şi data efectuării plăţii primelor de asigurare, fără a avea obligaţia de a anunţa anticipat societatea de asigurări, primele de asigurare sunt plasate într-un cont şi din valoarea lor se vor scădea, la un moment dat, cheltuielile de deces. În acest cont se varsă, totodată, şi dobânzile obţinute, care pot varia în timp, posesorul poliţei poate retrage anumite sume din economiile acumulate, societatea de asigurări este cea care va decide cum vor fi investiţi banii, şi cea care garantează o rată minimă de rentabilitate.

În cazul asigurărilor de deces, protejează asiguratul împotriva riscului de deces, asiguratul se obligă să plătească prime de asigurare toată viaţa, existând posibilitatea ca plata primelor să se facă până la o anumită dată cum ar fi: data “x”, ieşirea la pensie, în cazul asigurării de deces încheiate pe termen limitat, asigurătorul se obligă să achite suma înscrisă în contract, cu condiţia ca decesul asiguratului să survină în perioada de valabilitate a acestuia.

La asigurarea mixtă de viaţă asigurătorul cuprinde două riscuri alternative într-un contract de asigurare unic, dând impresia ca asiguraţii câştigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de supravieţuire, asiguratul încasează personal suma asigurată. Asiguratul câstigă în ambele cazuri dar cu preţul aferent acoperirii celor două riscuri, atât cel de deces cât şi cel de supravieţuire.

Asigurarea de accidente, protejează persoanele fizice de consecinţele nefaste ale unor evenimente neprevăzute care le poate afecta viaţa, integritatea corporală sau capacitatea de muncă. Persoanele asigurate vor primi cu titlu de indemnizaţie o sumă pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire medicală, refacere şi compensare a pierderilor de venit.

Asigurarea de boală are drept scop protejarea persoanelor care au suferit o incapacitate temporară de muncă determinată de boală.