Asigurari Maritime

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Asigurari Maritime.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Andrei Daniel

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

1. Conceptul de asigurare;
2. Conceptul de avarie;
3. Tipuri de riscuri maritime;
4. Asigurarile maritime in evul mediu;
5. Asigurarea bunurilor in timpul transportului;
6. Asigurarea navelor maritime si fluviale;
7. Principiile asigurarii maritime;
8. Raspunderea pentru coliziune;
9. Tipuri de polite;
10. Asigurarea de protectie si indemnizare(despagubire).

Extras din document

- Conceptul de asigurare

Asigurarea maritima este prima forma de asigurare, inceputul ei datand inca din antichitate. Aparitia ei, ca prima forma de asigurare, este explicata prin legatura stransa: comert - navigatie maritima, descoperindu-se ca navele, marfurile si vietile omenesti erau expuse riscurilor marii.

De-a lungul unei perioade indelungate de timp, proprietarii navelor au fost aceiasi cu proprietarii marfurilor si, ca urmare, exista o singura polita de asigurare, care acoperea atat marfurile, cat si nava. Acest lucru era posibil pentru ca interesul apartinea aceleiasi persoane. Ulterior, s-a trecut la o specializare determinata, preponderent, de evolutia comertului, aparand o diferentiere intre persoanele interesate in proprietatea asupra marfurilor si a navelor si, deci, doua forme de asigurare, doua tipuri de contracte de asigurare, in functie de acelasi interes:

• asigurarea navelor - CASCO;

• asigurarea marfurilor - CARGO.

- Conceptul de avarie

Una din modalităţile de asigurare maritimă din Romania denumită „CASCO" cuprinde navele comerciale, navele de pescuit şi navele colectoare, precum şi alte ambarcaţiuni, instalaţii şi utilaje plutitoare asimilate navelor cum sunt remorcherele, macaralele plutitoare, şalupele, şlepurile, etc. Unii

autori consideră că asigurarea navei este esenţialmente o asigurare de lucruri. In termeni juridice este contractul prin care o persoană, proprietarul sau armatorul navei, avand interes in păstrarea navei, stipulează cu un terţ ca pe baza plăţii unei prime, acesta să plătească o indemnizaţie sau despăgubire ,dacă nava se va pierde sau se va detereora.

Asigurarea maritima, ca ramura a asigurarii de bunuri, protejeaza navele maritime si fluviale, celelalte ambarcatiuni si instalatiile folosite in porturi, precum si incarcaturile acestora, contra unui complex de riscuri.

Este vorba de o multitudine de riscuri care pot surveni în timpul încarcarii, descarcarii si transbordarii, precum si în timpul transportului, respectiv al stationarilor tntermediare. Riscurile la care ne referim pot fi provocate de forta majora: uragan, furtuna, incendiu s.a.; aici intra, de asemenea, naufragiul navei dintr-un motiv sau altul; esuarea navei; ciocnirea dintre doua nave (abordaj). precum si ciocnirea navei cu un corp fix plutitor, altul decat o nava (coliziune). De exemplu, în timpul navigatiei, o nava care,îIn drumul sau, se ciocneste cu un ghetar, sufera avarii. Alt exemplu: o ambarcatiune fluviala, lacustra sau maritima, navigînd pe timp de ceata, se poate lovi de un mol, de un dig, de o epava etc., si se poate avaria. La bordul navei pot sa intervina explozii la masini sau poate sa survina un incendiu, care sa provoace pagube navei si încarcaturii de pe aceasta

În sfarsit, pot surveni pagube care sunt determinate de persoane straine de nava respectiva. În urma .acestor întâmplari sau riscuri ale transportului, se înregistreaza anumlte pagube,(pierderi), denumite într-un cuvant avarii.

Prin avarie se întelege o paguba materiala sau o degradare a unui obiect, indiferent de marimea si de cauza acesteia. Pierderea oblectului considerat poate sa fie:

a) totala, ca în cazul scufundarii unei nave sau în cel al aruncarii în mare a încarcaturii,

b) partiala, ca în cazul deteriorarii unor instalatii de pe nava, al luarii de valuri a unor obiecte aflate la bord, al deteriorarii unor produse facând parte din încarcatura, ca urmare a patrunderii apei de mare în cala sau a izbucnirii unui incendiu pe nava etc.

În notiunea de avarie.se includ si cheltuielile exceptional facute pentru salvarea navei si a încarcaturii. Asadar, se disting avarii - pagube (pierderi) si avarii - cheltuieli. Din punctul de vedere al asigurarilor, se face deosebire între avaria particulara si avaria comuna sau generala.

Avaria particulara se caracterizeaza prin aceea capaguba materiala adusa unor bunuri este consecinta directa a fortei majore (furtuna. incendiu, esuare etc.), a unei greseli de navigatie (abordaj, coliziune etc.), a viciilor proprii bunurilor respective (autoaprindere, degradare în anumite conditii etc.). Pagubele si cheltuielile care se încadreaza în avaria particulara privesc interesul uneia dintre partile care participa la expeditia maritima, adica fie numai interesul navei, fie numai pe cel al încarcaturii. Avaria particulara are un caracter accidental, iar nu deliberat. si este efectul unor riscuri produse în afara vointei oamenilor.

Avaria comuna sau generala se.caracterizeaza prin aceea ca paguba (sacrificiul) sau cheltuiala -extraordinara a fost facuta de comandant în mod intentionat si rational pentru salvarea de la pericolul care le ameninta a intereselor tuturor celor care participau la expeditia maritima.

Pentru ca o paguba sau o cheltuiala sa fie acceptata ca avarie comuna, ea trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) paguba (sacrificiul) sau cheltuiala extraordinara sa fie rezultatul unei acatiuni întreprinse cu intentie de catre comandant, iar masura luata sa fie rationala;

b) actiunea sa aiba drept scop salvarea de la o primejdie comuna a navei, aI încarcaturii acesteia, precum si a navlului (cand este cazul). Sacrificiul sa fie neaparat necesar, prin el urmarindu-se salvarea de la pericol a proprietatii aflate în primejdie;

c)sacrificiul sa fie real,adica sa nu fie vorba de aruncarea peste bord a unor obiecte considerate ca pierdute si lipsite de valoare;

d) actiunea sa aiba loc intr-o situatie exceptionala,iar nu in cinditii normale de navigabilitate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Asigurari Maritime.doc