Asigurări Maritime

Dacă ar fi după mine ,aş scrie cuvântul “asigurare” pe uşa fiecărei case şi pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici ,familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna.Abia atunci aş putea fi multumit,căci asigurarea protejează familia in cazul unei nenorociri şi a unor pagube ireparabile…”

Winston Churchill

CAPITOLUL I

I.1. Scurt istoric.

Asigurarea maritimă este prima formă de asigurare, începutul ei datând încă din antichitate. Cercetările istorice au scos la iveală că primele forme de dispersie a riscurilor şi, mai apoi, de asigurare îşi au originea pe timpul chinezilor, şi, mai târziu, al fenicienilor, grecilor şi romanilor, cunoscute ca popoare ce practicau comerţul pe mare.

Apariţia asigurărilor maritime ca primă formă de asigurare are la bază strânsa legătură dintre comerţ şi navigaţia maritimă, descoperindu-se că navele, mărfurile, navlul şi vieţile omeneşti erau expuse riscurilor mării.

Perioada de dezvoltare a asigurărilor maritime a debutat în secolul al XVI-lea în Italia, Anglia şi Franţa. Cunoscută ca promotare principală a asigurărilor maritime, Anglia are un rol principal în acest domeniu. Arhivele industriei de asigurări se numără printre cele mai vechi şi mai mari colecţii de documente din Marea Britanie. Importanţa lor este foarte mare pentru că demonstrează dezvoltarea asigurărilor începând cu secolul al XVI-lea şi reprezintă şi o sursă importantă, pentru asigurătorii de astăzi, de statistici şi informaţii detaliate pentru fiecare tip de risc. Aceste arhive fac posibilă cunoaşterea practicilor vremurilor, evoluţia sectorului, navele şi proprietăţile asigurate, constituind o reflectare a schimbărilor economice şi sociale oglindite clar şi în istoria asigurărilor .

Un pas important în evoluţia asigurărilor maritime în Anglia l-a reprezentat adoptarea de către parlamentul englez, în anul 1601, a unei legi prin care s-a înfiinţat Curtea de Arbitraj a cărei menire era de a concilia şi a rezolva disputele apărute ca urmare a producerii avariilor în baza poliţelor de asigurare maritime înregistrate la Camera de Asigurări.

De o importanţă remarcabilă a fost Legea asigurărilor maritime din anul 1906, considerată biblia asigurărilor maritime din Anglia, prin care se codifică şi se uniformizează practica asigurărilor maritime.

Importanţa asigurărilor maritime este incontestabilă pentru că a influenţat în mod determinant practicile asigurărilor în toate celelalte domenii, dar preponderent în asigurările de transport. De asemenea, unii termeni utilizaţi în limbajul curent al asigurărilor îşi au originea în termenii utilizaţi în asigurările maritime .

I.2 Scopul şi funcţiile asigurărilor maritime

Asigurarea maritimă este strâns legată de volumul şi structura traficului maritim internaţional, precum şi de dimensiunile şi componenţa flotei comerciale, care leagă producătorii de consumatorii situaţi la distanţe mari.

În literatura de specialitate asigurarea este definită diferit. Astfel unii autori definesc asigurarea ca o relaţie economică şi o operaţiune financiară ce ia naştere fie direct prin efectul legii sau pe bază de contract prin care asiguratorul se obligă ca, în schimbul primei de asigurare să plătească asiguratului (terţei persoane) despăgubirea sau suma asigurată . Alţii, consideră asigurarea, ca un acord de voinţă între asigurator şi asigurat, prin care asiguratorul oferă asiguratului protecţia pentru riscurile ce şi le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (până la valoarea sumei asigurate) în caz de producere a acestor riscuri, în schimbul plăţii de către asigurat a unei sume de bani , numită primă de asigurare .

Asigurarea maritimă poate fi definită ca un acord de voinţă între asigurator şi asigurat, în care asiguratul este neapărat o persoană fizică sau juridică ce are în proprietate un vas maritim, sau o încărcătură (marfă) ce va fi transportată pe acest vas. În cadrul acestui acord asiguratorul oferă asiguratului protecţia pentru riscurile ce şi le-a asumat.

Asigurarea maritimă este o categorie economică care dispune de anumite funcţii dintre care pot fi evidenţiate următoarele:

1. Formarea unui fond de asigurare specializat format din mijloace băneşti, care poate servi drept plată a riscurilor pentru care îşi asumă răspunderea companiile de asigurare. Prin această funcţie se rezolvă problema compensării costului bunurilor prejudiciate în limitele sumelor de asigurare şi condiţiilor prevăzute în contract.

2. A doua funcţie a asigurării - repararea pagubei şi asigurarea materială a persoanelor asigurate.