Asigurări și reasigurări în Europa

Asigurarea reprezintă un accord de voință între persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat și o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care asiguratul cedează asigurătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru care obține protecția asigurătorului. Pentru această protecție, asiguratul plătește asigurătorului o sumă de bani, numită primă de asigurare, urmând ca în cazul producerii riscului sau riscurilor asigurate, asiguratorul să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite. Astfel, asigurarea se concretizează într-o tranzacție al cărei obiect îl constituie cumpărarea unui serviciu, respective a protecției pentru pierderea posibilă și viitoare datorită producerii riscurilor aggregate. Prețul acestei protecții este prima de asigurare.

Asigurările constituie relații economice, în forma bănească, stabilite pe baze obligatorii sau contractual, generate de transferul unor riscuri pure între asigurați și asigurători, și prin care se constituie și se utilizează, pe baza mutual, fonduri bănești specific (de asigurare).

Reasigurarea reprezintă un accord încheiat între două părți numite companie cedent (reasigurat, asigurător direct) și reasigurător, prin care prima consimte să cedeze, iar cea de-a doua accept să preia o anumită parte a riscului (uneori întregul risc), conform condițiilor stabilte în accord, în schimbul plății de către compania cedentă reasiguratorului a unei anumite sume denumită primă de reasigurare, ce prezintă o cotă din prima original de asigurare, urmând ca în cazul producerii evenimentului asigurat, reasiguratorul să contribuie la acoperirea pierderii.

I. Asigurările și reasigurările – caracteristici

1.1 Activitatea de asigurare.

Asigurare este o operațiune de intermediere între asigurați, în cadrul comunității de risc. Compensarea pagubelor nu are loc direct, având loc prin intermedierea organizației de asigurare.

Asigurare reprezintă un transfer de risc de către asigurați la dispoziția organizații speciale, în schimbul plății primei de asigurare. Dar, în cazul producerii riscului, nu există o egalitate între prima de asigurare și despăgubire (sau suma asigurată) primită de acesta.

Conform clasificației după forma juridică de realizare, asigurările sunt împărțite în asigurările obligatorii și asigurările facultative (contractual).

• Asigurările obligatorii: nu necesita acordul de vointa al persoanelor fizice sau juridice vizate, ea se realizeaza automat daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege cu privire la bunurile sau persoanele care intra sub incidenta asigurarii si are la baza anumite interese ce apatin societatii in ansamblu: apararea nationala,asigurarea continuitatii proceselor de productie,etc.

• Asigurările facultative: iau naștere pe baza contractului încheiat între asigurat și asigurător în vederea protecției bunurilor, persoanelor și răspunderii civile. Asigurarea facultativă este valabilă numai pentru o anumită perioada de timp, numită durata asigurării.

Asigurările constituie o ramură prestatoare de servicii de natura special. Deoarece, asigurătorul vânde un produs deosebit, oferă protecție, securitate, încasează veniturile înainte de a efectua cheltuielile. Activitatea de asigurare pot fi lipsi contraprestație, dacă nu produce riscul asigurat.

1.2 Contract de asigurare.

Contract definește ca un accord între doua sau mai multe personae spre a constitui sau a stinge între danșii un raport juridic . Contractul aleatoriu este convenția reciprocă ale cărei efecte în privința beneficiilor și a pierderilor pentru toate părțile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment incert .

Contract de asigurare este actul juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros și cu executare succesivă, prin care asiguratul se obligă să plătească o anumită sumă de bani, numită prima de asigurare, în schimbul căreia asigurătorul își asumă obligația ca la producerea evenimentului (riscul asigurat) să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, în limitele convenite, precum și onorarea obligațiilor de răspundere civilă ce revin asiguraților față de terți.