Asigurari si reasigurari in Europa

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Asigurari si reasigurari in Europa.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 20 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

Capitolul 1. Caracteristicile pieței de asigurare și reasigurare 3
1.1. Concepte generale 3
1.2.Caracteristicile pieţei de asigurare şi reasigurare 5
Capitolul 2. Dinamica asigurărilor şi reasigurărilor în Europa 6
Capitolul 3. Structura asigurărilor şi reasigurărilor 13
3.1.Structura pieţei de asigurări 13
3.2.Structura pieţei de reasigurări 15
Concluzii 19
Bibliografie 20

Extras din document

Capitolul 1

Caracteristicile pieței de asigurare și reasigurare

1.1. Concepte generale

Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecția persoanelor fizice și juridice în calitate de asigurați împotriva diverselor riscuri și este realizată de către societăți specializate, în calitate de asiguratori . Totodată, asigurarea reprezintă o operațiune economico-financiară prin care partea denumită asigurator despăgubește, în cazul producerii unui eveniment nefast, partea denumită asigurat, printr-o sumă de bani (indemnizația de asigurare sau suma asigurată).Asigurătorii preiau anumite riscuri în schimbul plății de către asigurați a unei sume de bani, denumită primă de asigurare. Astfel, în cazul producerii unor evenimente sau fenomene supuse asigurării,asigurătorul urmează să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite.

Prin definiție, asigurarea reprezintă un acord de voință (sub formă de contract) între asigurat și asigurător, prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor în cazul producerii riscurilor, în schimbul plății de către asigurat a primei de asigurare. Asigurarea are la bază principiul mutualității, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani (primă de asigurare) relativ modestă la crearea fondului de asigurare din care sunt acoperite daunele suferite.Plătind asigurătorului o suma relativ mică în raport cu nevoile sale de protecție, asiguratul va primi în schimb garanția că va fi despăgubit în condițiile producerii unei pagube. Deoarece nu toți asigurații suportă pierderi, este astfel posibilă acoperirea daunelor. Asigurarea oferă avantajul că membrii comunității afectați de producerea riscului asigurat primesc din fondul de asigurare, cu titlu de indemnizație, sume care pot depăși de câteva ori cuantumul contribuției acestora la fondul respectiv.Potențiali asigurați recurg la asigurare numai dacă prima de asigurare pe care ar trebui să o achite este suficient de redusă, comparativ cu mărimea pagubei pe care ar trebui să o suporte, dacă evenimentul respectiv s-ar produce. În cazul în care prima este prea ridicată, asigurarea își pierde atractivitatea pentru potențialii clienți.

Motivul pentru care au apărut asigurările îl constituie protecţia oferită asigurătorului in situaţia apariţiei întâmplătoare a unei pierderi foarte mari sau a mai multor pierderi rezultate dint-un eveniment a căror valoare este foarte mare în raport cu veniturile obţinute din primele de asigurare percepute sau din primele de rezervă. De aceea, în urma apariţiei unor asemenea daune, pentru prevenirea plăţii unor despăgubiri foarte mari, care pot duce chiar la faliment, companiile de asigurare directe cedează altor companii de asigurare o parte din risc, sau uneori întregul risc. Această activitate este cunoscuta sub denumirea de reasigurare.

Aşa cum afirmă şi Titel Negru, rolul reasigurării este de a proteja asigurătorii direcţi împotriva insolvabilitaţii sau reducerii capacitaţii lor financiare, reasigurarea reprezentând un acord încheiat între două parţi: componenta cedentă (reasigurat, asigurator direct) şi reasigurător, prin care prima consmite să cedeze, iar cea de-a doua acceptă sa preia o anumită parte a riscului.

În practica internaţională, de cele mai multe ori, companiile de asigurări efectuează şi operaţiuni de reasigurare. În cazul producerii daunelor, asiguratul solicită şi primeşte despăgubiri de la asigurătorul său, iar acesta la rândul său preia, conform acordului de reasigurare, sumele respective de la reasiguratorul său.

În principiu, rolul asigurătorului este de a oferi protecţie asigurătorului direct. Reasigurarea dă posibilitatea ca pierderea suferită de compania de asigurări cedentă să fie dispersată şi suportată, astfel, de mai multe societăți. În acest mod, asigurătorul direct are capacitatea de a acoperi riscurile pe care singur nu le poate suporta. Practic, reasigurarea este asigurarea asigurării, ce constă în încheierea unui contract separat de asigurare între reasigurător si reasigurat.

Asigurările trebuie delimitate de reasigurări din mai multe motive:

• asigurătorul poate încheia contracte de asigurare cu persoane fizice şi juridice, în timp ce reasigurătorul încheie contractele de reasigurare doar cu persoane juridice;

• în cazul asigurării asigurătorul acoperă riscurile referitoare la bunuri, persoane, răspundere civila ale asiguratului, iar în cazul reasigurării se acoperă pierderile financiare ale asigurătorului cauzate de plata daunelor iniţiale;

• în multe situaţii asigurările sunt contracte naţionale, iar în cazul reasigurărilor majoritatea contractelor au caracter internaţional.

Operațiile de asigurare, respectiv reasigurare, realizate pe baze contractuale, se desfășoară într-un cadru denumit piață a asigurătorilor. Este folosită această denumire întrucât aici se întâlnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile dornice să încheie diverse tipuri de asigurări, și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu, și capabile, sub raport financiar, să desfășoare o astfel de activitate. Denumirea de piață, așa cum afirmă Iulian Văcărel, este valabilă atât pentru țările în care operează mai multe organizații de asigurare, fiind o piaţă concurenţială, cât şi pentru ţările unde există doar o astfel de organizaţie, existând o singură ofertă de asigurare. . O astfel de piaţă, aparent neconcurenţială, prezintă şi câteva elemente de concurenţă, în sensul că singura organizaţie de asigurare are menirea de a convinge persoanele fizice şi juridice asigurabile să accepte condiţiile oferite de aceasta şi aducând în acest fel cererea de asigurare la dimensiunea ofertei. În acest caz, persoanele fizice şi juridice asigurabile pot alege între a accepta oferta de asigurare ce există pe piaţă şi care este unică sau între a o refuza, cautând alte alternative.

Fisiere in arhiva (1):

  • Asigurari si reasigurari in Europa.docx

Bibliografie

1.Iulian Văcarel și Florian Bercea, Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București, 2007
2.Gheorghe D. Bistriceanu, Asigurări și reasigurări în România, Editura Universitară, București, 2006
3.Dan Anghel Constantinescu, Tratat de asigurări, Editura Economică, București, 2004
4.Titel Negru, Economia asigurărilor, Editura Wolters Kluwer, București, 2010
5.Marius Drăghici, Asigurătorul – garant al plății, Editura C.H.Beck, București, 2009
6.Titel Negru, Asigurări – ghid practic, Editura C.H.Beck, București, 2006
7. Ciurel,V – Asigurări și reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale”, Editura All Beck, Bucureşti, 2000
8. www.portaldeasigurări.ro
9. http://www.asigurari.ro/noutati-si-opinii/articole/mutatii-pe-piata-asigurarilor-din-uniunea-europeana-in-contextul-crizei-financiare/
10. http://www.scritub.com/economie/asigurari/PIATA-EUROPEANA-A-ASIGURARILOR133137141.php