Asigurările de Persoane

INTRODUCERE

Asigurările constituie o ramură de activitate, un sector al serviciilor cu multiple valenţe. Dincolo de rolul fundamental al acestora de protejare a bunurilor şi persoanelor împotriva diferitelor riscuri, acestea îndeplinesc o serie de alte funcţiuni socio-economice cum ar fi: contribuţia la crearea produsului intern brut; ofera locuri de munca unui mare numar de persoane, participarea în calitate de ofertant pe piaţa capitalului de împrumut cu resurse băneşti pe care le pun la dispoziţia băncilor, agenţilor economici sau a autorităţilor publice; realizarea de plasamente de resurse în investiţii sau pe piaţa înscrisurilor de valoare; prin indemnizaţia pe care o acorda asiguraţilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate şi in felul acesta, accelerează reluarea procesului de producţie. Dezvoltarea industriei asigurărilor prezintă conotaţii economice complexe ce implică nu doar persoanele asigurate ci şi întreaga societate. Uriaşele progrese în domeniul ştiinţei şi tehnicii înregistrate în epoca modernă n-au facut să dispară pericolele (riscurile) la care sunt supuşi oamenii şi bunurile lor. Ele au contribuit la perfecţionarea formelor de protejare a acestora împotriva forţelor distructive ale naturii şi accidentelor. Societăţile de asigurări preluând asupra lor riscurile care ameninţă persoanele fizice şi pe cele juridice, în schimbul unei prime, oferă acestora o anumită certitudine. Aceste societăţi specializate, care îndeplinesc rolul de asiguratori, despovăreaza pe partenerii lor de contract, pe asiguraţi, de consecinţele materiale ale riscurilor care îi ameninţă, în eventualitatea producerii lor. Preţul pe care asiguraţii îl plătesc asiguratorului (prima de asigurare) fiind mai mic decat pierderea pe care ar putea să o sufere în caz de producere a riscului asigurat.

1. ISTORIC AL ASIGURĂRILOR DE PERSONAE

Dezvoltarea societăţii omeneşti este marcată de efortul şi stradania omului pentru propria aparare în faţa unor eventuale evenimente care îi pot periclita existenţa şi evoluţia. Astfel, asigurarea s-a născut din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole şi pentru găsirea unor soluţii adecvate de prevenire sau de înlăturare a acestora. Încă din antichitate, istoria consemneaza acţiuni de solidarizare a oamenilor în faţa unor evenimente nedorite sau greu de controlat şi prevenit, acţiuni concretizate în forme simple de asociere. Pentru prima dată se vorbeşte despre conceptul de asigurare într-un document vechi de circa 6500 de ani, referitor la meşteşugarii taietori de piatră din Egipt, care au constituit un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contribuţia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diferite nenorociri care-i loveau pe membrii colectivităţii. În România, prima organizaţie de asigurare propriu-zisă a fost intemeiată de Asociaţia Meseriaşilor din Braşov, în anul 1844, sub denumirea de Institutul General de Pensii din Braşov, având caracter de societate de asigurări de viaţa. În a doua parte a secolului al XX-lea, dezvoltarea economică a României a antrenat şi dezvoltarea asigurărilor, apreciate ca element de progres şi modernizare a societăţii. Astfel, au aparut o serie de societăţi de asigurare: Transilvania (1866), Dacia (1871), România (1873), Naţionala (1882), Generală (1887), Agricola (1906), Urania, Patria şi Banca Generală de Asigurare (1911).Un prim pas s-a facut în anul 1948, când toate societăţile de asigurare au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului. În anul 1952 s-a creat Administraţia Asigurărilor de Stat – ADAS care a introdus în practică asigurarea prin efectul legii. De la 1 ianuarie 1991, ADAS şi-a încetat activitatea. Portofoliul de asigurări şi patrimoniul acestei instituţii au fost preluate de primele trei societăţi de asigurare, pe acţiuni, nou constituite şi cu capital integral de stat : Asigurarea Romanească S.A., ASTRA S.A. şi CAROM.