Asigurările de Viață Tradiționale

Capitolul I. Generalităţi despre asigurările de viaţă tradiţionale

1.1 Introducere

Asigurarea de viaţă reprezintă o modalitate de protecţie financiară, garantare şi păstrare a nivelului de trai al unei familii. Ea este o parte integrantă a planului financiar al familiei, alături de alte planuri de investiţii.Prin intermediul asigurării de viaţă se crează garanţia disponibilităţii unui fond de lichidităţi necesar în cazul unei situaţii neaşteptate, fără afectarea celorlalte forme de economisire.

Asigurările de viaţă îmbracă în prezent un număr mare de forme, determinate de nevoile tot mai variate ale clienţilor, cele mai multe dintre ele apărând în ultimile decenii. Formele concrete ale asigurărilor de viaţă diferă de la o ţară la alta şi chiar de la o perioadă la alta. Ele se încheie fie în mod individual, fie în grup. Societăţile de asigurări oferă o gamă largă de produse de asigurări de viaţă, fiecare acoperind alte riscuri şi purtând denumiri comerciale diferite.

Orice persoană poate încheia una sau mai multe asigurări de viaţă.

1.2 Caracteristici

Asigurările de viaţă tradiţionale sunt poliţe de asigurare care oferă celor care le deţin beneficii (materiale) considerabile şi garantate, care se pot ridica în urma decesului sau la maturitate (la sfârşitul perioadei pentru care a fost încheiată, în cazul în care există o componentă investiţională a asigurării).

Asigurătorul trebuie să acorde aceste garanţii indiferent de costurile pe care le implică şi să întreprindă toate măsurile potrivite pentru a rămâne solvabil, din respect pentru client şi ca cerinţă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În acest caz, asigurătorul trebuie să investească cu precauţie sporită, în special în obligaţiuni guvernamentale sau alte titluri de valoare foarte sigure. Clientul beneficiază, astfel, de produse sigure.

Solvabilitatea asigurătorului (capacitatea sa de a putea plăti despăgubirile în orice moment, indiferent de costuri) este prevăzută în contractul încheiat cu clientul, dar şi în regulile stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

1.3 Clasificarea asigurărilor de viaţă tradiţionale

Cele mai des întâlnite tipuri de asigurări de viaţă tradiţionale sunt:

1. Asigurarea de viaţă pe termen limitat

2. Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat

3. Asigurarea mixtă de viaţă

4. Asigurarea mixtă redusă

5. Asigurarea de studii (tip student)

6. Asigurarea dotă (de tip zestre)

7. Asigurarea majorat

8. Asigurarea pentru ipotecă

9. Asigurarea de rentă

1. Asigurarea de viaţă pe termen limitat

Aceasta este cea mai simplă formă de asigurare de viaţă, se încheie pe o perioadă determinată de timp şi acoperă doar riscul de deces. Asiguratul va plăti periodic prima de asigurare (care va fi stabilită în funcţie de durată şi suma asigurată), şi, în schimbul acesteia, beneficiarul asigurării va încasa suma asigurată la decesul asiguratului, conform contractului încheiat. Beneficiarul poate fi orice persoană desemnată de asigurat.

Dacă mediul economic avut în vedere este unul inflaţionist, suma asigurată poate fi protejată printr-o clauză specială, ceea ce implică şi adaptarea primei de asigurare.

Ceea ce este caracteristic acestui tip de asigurareeste faptul că suma va fi plătită beneficiarului doar dacă decesul asiguratului intervine în perioada de valabilitate stabilită prin contract. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viaţă, asigurătorul este exonerat de la orice obligaţie de plată. De aceea nici prima de asigurare nu este foarte mare în comparaţie cu celelalte tipuri de asigurări.