Asigurările în România în perioada tranziției la economia de piață

„Dacă ar fi după mine, aş scrie cuvântul ”asigurare” pe uşa fiecărei case şi pe fruntea

fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici,

familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea

distruge pentru totdeauna. Abia atunci aş putea fi mulţumit, căci

asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei

nenorociri şi a unor pagube ireparabile.”

Winston Churchill

Capitolul 1. Evolutia asigurarilor

1.1 Evolutia asigurarilor pe plan mondial

Asigurarea a aparut odata cu societatea umana. Avem cunostinta de doua tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzatoare: piete de schimb, bani, instrumente financiare diverse) si economiile naturale, in lipsa acestor elemente, acestea datand din timpuri mult mai vechi decat primele.

Intr-o astfel de economie naturala, putem privi conceptul de asigurare ca pe o forma de ajutorare intre indivizii din societate. De exemplu, daca o casa sufera un incendiu devastator, membrii comunitatii respective vor ajuta impreuna la reconstruirea casei; altfel, nu vor primi nici ei ajutor in viitor. Acest tip de asigurare a suprevietuit pana in zilele noastre in regiunile in care economiile de schimb moderne nu au patruns decat superficial (de exemplu in unele tari de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice).

Evolutia societatii omenesti este marcata de efortul si stradania omului pentru propasire si aparare in fata unor evenimente care ii pot pune in pericol atat viata, cat si devenirea(calamitati ale naturii,accidente,pierderea sau limitarea capacitatii de munca in urma unor boli sau batranetii);astfel s-au dezvoltat,din nevoia de protectie a omului în fata unor pericole,dar si pentru gasirea solutiilor de prevenire sau inlaturare a lor,ASIGURARILE.

Acum circa 3400 ani,în Egiptul Antic,funcţiona un fond de solidaritate al tăietorilor de piatră,constituit din contribuţia tuturor,pentru acoperirea unor pagube.

Tot în antichitate se practicau unele forme de protecţie,pentru acoperirea pierderilor produse în timpul transportului mărfurilor.

În Roma antică apare o formă incipientă a contactului de asigurare,un gen contract de împrumut,împrumutul respectiv acoperind sau garantând un transport de mărfuri la mare distanţă.

Cel mai vechi contract de asigurare păstrata fost întocmit în 1347 în Italia,la Genova,iar în Franţa,se păstrează o poliţă emisă la Marsilia,în 1437,de către asigurătorii genovezi.

În secolele XV-XVI apar primele forme de asigurări de viaţă,iar un secol mai târziu,primele forme de asigurări de incendiu;prima companie de asigurări împotriva incendiilor a fost creată la Londra,în 1696,în urma unor incendii devastatoare.Asigurările de accidente s-au dezvoltat abia în secolul XIX.

Asigurările moderne se nasc odată cu apariţia calculelor actuariale(*legea numerelor mari,1654,B.Pascal; *primul tabel de mortalitate,1657,Ch. Huygens; *primul calcul de rente viagere,1660,Jean de Witt; *primul tratat de actuariat,1750,Richard Price).

În urma acestor progrese,la Londra,în 1762, ia naştere prima societate de asigurări de viaţă,care practica primele diferenţiate după vârsta asiguraţilor.

Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, cresterea importantei Londrei ca si centru comercial a dus, de asemenea, la aparitia unei cereri reale pentru asigurare (mai precis de asigurare maritima). La finalul anilor 1680, Edward LLOYD a deschis o cafenea care nu peste mult timp a devenit cel mai popular local printre proprietarii de nave, negutatori si capitanii de nave, si, automat, o importanta sursa de informatii in domeniu. Acesta era locul principal de intalnire dintre partile care doreau sa-si asigure navele si cele care erau dispuse sa subscrie riscurile aferente.