Comparație între sistemele de protecție socială din Spania și România

Introducere

Asigurările sociale sunt partea componentă a sistemului de securitate socială care are drept obiectiv principal compensarea prin beneficii în bani sau în servicii a imposibilităţii obţinerii veniturilor salariale pentru o perioadă de timp (limitată sau nelimitată).

Beneficiile de asigurări sociale (pensii, ajutor de şomaj, asigurările de accident de muncă, servicii de sănătate – în cele mai multe cazuri) sunt contributorii (sunt acordate doar pe baza unei contribuţii anterioare a beneficiarului la un fond). Ca urmare, sistemul de asigurări sociale se bazează pe colectarea resurselor (fondurilor) de la cei asiguraţi în sistemul contributoriu şi pe distribuirea beneficiilor/primelor de asigurare către cei confruntaţi cu situaţia de risc.

Cuantumul beneficiilor de asigurări sociale este determinat, ȋn general, de mărimea şi durata contribuţiei, dar şi de alte elemente legate de echitatea socială (solidaritate intra şi inter-generaţională). Dacă pentru un anumit tip de risc se poate stabili o “bază actuarială” (se poate calcula riscul de a se produce evenimentul asigurat), atunci pot fi înfiinţate şi sisteme de asigurări private.Este cazul fondurilor private de pensii şi asigurărilor de sănătate private.

Asistenţa socială presupune acordarea unor drepturi sub formă de bani, bunuri sau servicii indivizilor sau familiilor care nu-şi pot acoperi nevoi de bază cu propriile mijloace/eforturi. Pentru ca aceştia să demonstreze că dețin resursele necesare sau că au anumite nevoi speciale trebuie să le fie testate/evaluate, de către persoane sau comisii specializate, mijloacele de subzistenţă (veniturile, proprietăţile) sau nevoile (faptul că au un handicap, o boală, că sunt victime ale violenţei etc).

Beneficiile universaliste sunt acordate tuturor cetăţenilor sau celor aflaţi într-o situaţie sau într-o categorie anumită categorie, acordarea lor nefiind condiționată de testarea mijloacelor de trai. Astfel de drepturi precum subvenţionarea educaţiei gratuite, alocaţia pentru copii, serviciile medicale de urgenţă se acordă în baza statutului de cetăţean, indiferent de contribuţie sau nivel al veniturilor. În cazul unor resurse limitate beneficiile universaliste pot fi acordate pe bază de merit: dreptul de a le obţine este al tuturor cetăţenilor dar cei care le obţin sunt selectaţi dintre cei mai merituoşi; locurile subvenţionate de stat la liceu, la facultate, bursele de merit acordate elevilor sau studenţilor.

Lucrarea de fata are ca scop realizarea unei comparatii intre sistemele de protectie sociale din Romania, Spania si Uniunea Europeana. Structura lucrarii are patru componente pe care le voi detalia in continuare. Prima parte este dedicata analizei comparative a sistemelor de protectie sociala Spania- Uniunea Europeana, a doua analizei sistemelor Romania-Uniunea Europeana urmand ca apoi partile trei si patru sa furnizeze concluzii si propuneri pentru statele analizate.

1. Sistemul de securitate socială in Spania

Salariul minim oficial este stabilit de Guvern in fiecare an si este 633,3 Euro pe luna sau 8866 Euro pe an pentru persoanele peste 18 ani.Totusi, salariile minime pentru fiecare categorie de loc de munca sunt reglementate de contractele colective de munca. Salariile nu pot fi platite la intervale mai mari de o luna. Cel putin doua plati suplimentare trebuiesc platite in fiecare an: una de Craciun si cealalta pe o data stipulata in contractul colectiv de munca, in general inainte de perioada vacantei de vara .

Statul garantează persoanelor asigurate în cadrul sistemului de securitate socială protecţia adecvată în situaţiile definite de Legea Generală de Securitate Socială.

In Spania exista doua nivele de protecţie .

Sistemul contributiv: include persoanele care îşi au reşedinţa sau se află în mod legal în Spania, dacă îşi desfăşoară activitatea salariată sau independentă pe teritoriul Spaniei.

Sistemul non-contributiv: acest sistem de securitate socială este aplicabil tuturor spaniolilor cu reşedinţa pe teritoriul Spaniei; sunt acoperiţi de acest sistem şi hispano-americanii, portughezii, brazilienii, cetăţenii din Andorra şi din Filipine şi cetăţenii din alte ţări cărora li se aplică prevederile tratatelor, acordurilor bilaterale sau convenţiilor.

Structura sistemului de securitate socială

I. Sistem general

II. Sisteme speciale, caracteristice urmatoarelor categorii de indivizi: agricultori, navigatori,lucrători independenţi, personal casnic, mineri din domeniul cărbunelui, studenţi (asigurare pentru studenţi), funcţionari publici.

Orice persoană care este pe cale să iniţieze o activitate trebuie să deţină un număr de securitate socială.

Trezoreria Generală de Securitate Socială va acorda un Număr de Securitate Socială fiecărui cetăţean, pentru identificarea acestuia în relaţia cu Trezoreria. De asemenea, respectivul număr se va acorda şi pentru beneficiarii de pensii sau alte prestaţii ale Sistemului.

Contributii sociale

Fiecare categorie profesionala are baze de contributie minime si maxime. Pentru 2010 baza maxima lunara este de 3198 Euro, baza minima lunara variaza in functie de categoria de munca (variind de la 738,98 la 1031,4 Euro pe luna). Cota totala pentru regimul general (incluzand riscuri generale, asigurarea de somaj, si treining profesional) este de 6,35% pentru angajati si 29,9% pentru angajatori.

Angajatorii sunt obligaţi să solicite înscrierea lucrătorilor lor la sistemul de securitate socială. Când angajatorul nu îşi îndeplineşte această obligaţie, lucrătorul poate solicita direct înscrierea sa la sistem. Lucrătorii independenţi sau lucrătorii salariaţi sunt obligaţi să solicite înscrierea.

Toţi lucrătorii trebuie să cotizeze la sistemul de securitatea socială. Compania va deduce procentul de contribuţie corespunzător din salariul brut al lucrătorului şi această reţinere va apărea în fişa de plată a salariului. Toţi lucrătorii pot solicita „Vida Laboral” (înregistrările privind angajarea), pentru a verifica contribuţiile plătite către Securitatea Socială.