Conceptul de asigurare și funcțiile asigurărilor

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE ASIGURARE

1.1 DEFINIREA CONCEPTULUI DE ASIGURARE

Conceptul de asigurare este foarte complex si dificil de definit , fapt subliniat si in literature consacrata acestui subiect.Pierre Petauton,unul dintre specialistii consacrati in materie, arata ca, de exemplu, in actele normative franceze nu poate fi gasita o definitie universala a operatiunilor de asigurare,aplicabila tuturor tipurilor de contracte practicate.Intr-o alta lucrare de referinta se recunoaste ca “ asigurarea este un mecanism complex si in consecinta greu de definit”.

Studirea definitiilor date asigurarii –care in multe cazuri difera substantial- ne conduce la o grupare a lor ,atat in functie de precizia si claritatea lor ,cat si in functie de pozitia, de punctul de vedere din care sunt elaborate.

Exista ,in primul rand,abordari de o generalitate excesiva , care pun in evidenta aspecte neesentiale si in consecinta nu servesc formarii unei imagini reale asupra conceptului definit. Definitia atribuita Corporatiei Lloyd’s conform careia “asigurarea este contributia celor multi la nenorocirea celor putini” este valabila si in cazul solidaritatii, atat individuale (contributiile private pentru ajutorarea sinistratilor),cat si al celei colective(prin organizatii non-profit) ori publice(fonduri centrale sau locale construite pe cale bugetara).

Asigurarea poate fi privita ca”o reuniune de persoane care, temandu-se de un eveniment pagubitor pentru ele, cotizeaza in comun pentru a permite celor atinsi de acest eveniment sa faca fata consecintelor sale”.

O alta categorie de definitii sunt cele a caror formulare este imprecise sau incomplete ,putand genera confuzii in ceea ce priveste sfera de cuprindere si trasaturile asigurarii.

Caracteristica in acest sens este definirea asigurarii ca “metoda de constituire la dispozitia unei institutii specializate, de obicei societate pe actiuni, a unui fond de asigurare, format prin contributiile de asigurare, sau pe seama primelor de asigurare platite de persoanele fizice sau juridice. Fondul constituit este destinat pentru acoperirea unor pagube rezultate, fie ca urmare a unor calamitati naturale sau in urma unor accidente,precum si a unor evenimente viitoare cu aspect imprevizibil” Acestei definitii i se pot reprosa :

• Faptul ca asigurarea este considerata drept o metoda de constituire a unui fond;

• La formarea fondului de asigurare participa primele de asigurare sau contributiile de asigurare si nu invers;

• Mentionarea pagubelor ca unica destinatie a fondului de asigurare nu este suficienta ,ea referindu-se numai la asigurarile de daune (bunuri si raspundere civila) nu si la cele de persoane ,unde de astfel notiunea de paguba nu are sens;mai potrivita ar fi fost utilizarea notiunii de prejudiciu;

• Ultima prte a definitiei da nastere la confuzii: rezulta ca accidentele si calamitatile naturale nu sunt evenimente viitoare si imprevizibile.

In acelasi grup de definitii se situeaza si unele emise in lucrari de specialitate.Astfel intr-un dictionar bilingv, termenul de asigurare (insurance) este definit ca fiind “atat un sistem de transfer al riscului ,cat si un sistem de distribuire al riscului” restul articolului referindu-se mai degraba la notiunea de risc, decat la cea de asigurare.Intr-un alt loc ,se arata ca “termenul de asigurare(insurance) semnifica asigurarea unui eveniment care ar putea sau nu sa se produca”.

O alta definitie este”asigurarea constituie un sistem de relatii economice ,care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice in constituirea unui fond banesc ,in conditiile in care, fiind amenintate de aceleasi pericole ,in existenta si activitatea lor ,concept si recunosc oportunitatea prevenirii si inlaturarii pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile,dar nesigure ” Meritele acestei definitii fata de cele discutate anterior sunt:

• Abordarea asigurarilor ca raporturi economice ,in forma baneasca;

• Luarea in considerare a riscurilor commune si a mutualitatii, care stau la baza activitatii de asigurare;

• Utilizarea notiunii de prejudiciu,care acopera toate ramurile de asigurare.

Totusi exista si posibilitati de a imbunatati precizia formularii acestei definitii.Astfel, prevenirea evenimentelor generatoare de pagube nu este un scop al activitatii de asigurare,asa cum este acoperirea (inlaturarea) prejudiciilor ,ci o consecinta a existentei raporturilor de asigurare, in masura in care contractual contine clause care solicita asiguratului sa ia masuri de prevenire a riscului, atat ca obligatii exprese, cat si datorita impartirii riscului, prin subasigurarea sau prin fransiza.Astfel,prevenirea procedurii riscului este de fapt o etapa a managementului de risc care precede transferul riscului ,inclusiv prin asigurare.

De asemenea referirea ,in finalul definitiei , la probabilitatea si caracterul nesigur al riscurilor, poate genera confuzii.In primul rand ,faptul ca evenimentele sunt nesigure implica deja ca ele au o anumita probabilitate de producere(mai mica decat 1.caz in care evenimentul este sigur).Pe de alta parte , un risc este imposibil si de aceea nu este asigurabil,daca probabilitatea sa are valoarea egala cu zero.O formulare mai adecvata ar fi:pericole viitoare,posibile dar nesigure,ceea ce,implicit cuprinde caracteristicile riscului asigurabil: sa aiba o probabilitate mai mare dect zero,dar nu mai mica decat 1.

Alte definitii pun accentul pe latura juridica, de raporturi contractuale a asigurarilor.Asigurarea este considerata a fi un”contract ce garanteaza ,contra unei prime varsate, prestatii bine definite in cazul realizarii unui eveniment aleatoriu precis” In afara ignorarii aspectelor economice si financiare ale asigurarii,continutul conceptului ramane imprecis ,

in special in a doua parte a definitiei.

O alta categorie de definitii scoate in evidenta aspectul financiar al asigurarilor.Intr-una dintre cele mai reusite lucrari de spcialitate publicate in tara noastra se arata ca “asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care apar in procesul de constituire si de utilizare a fondului de asigurare, in vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate,protejarii persoanelor fizice impotriva unor evenimente care le-ar putea afecta viata ori integritatea corporala ,precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si juridice fata de terti”

Unele definitii pun in lumina mai mult sau mai putin explicit, latura tehnica a asigurarilor.Intr-o asemenea definire”asigurarea este o operatiune prin care o parte ,asiguratul, obtine promisiunea –prin intermediul unei remuneratii(prima) –unei prestatii pentru sine sau pentru un tert, in cazul producerii unui risc, suportata de cealalta parte,asiguratorul, care preluand in sarcina sa un ansamblu de riscuri ,le compenseaza in conformitate cu legile statisticii” Pe de o parte ,aceasta definitie nu contine unele elemente esentiale pentru conturarea continutului asigurarilor(mutualitatea,constituirea unor fonduri specifice),iar pe de alta parte, face apel la unele detalii care incarca inutil mesajul transmis.

Intr-o alta lucrare , desi nu se emite o definitie propriu-zisa ,sunt conturate unele elemente definitorii ale asigurarilor.Asfel se arata ca”asigurarea este o tehnica.Ea transfera asupra unei colectivitati consecintele anumitor evenimente,dar spre deosebire de alte tipuri de transfer, cel pe care il opereaza este anterior producerii evenimentului.” In afara faptului ca asigurarea este privita ca o simpla tehnica, trebuie sa aratam ca transferul de risc anterior producerii evenimentului nu este specific numai asigurarii.Riscul poate fi transferat si fara a apela la asigurare si anume asupra unor companii nespecializate ,de exemplu, prin contracte de inchiriere a activelor sau prin subcontractarea fabricarii unei parti a productiei, caz in care aceste companii au un interes in evitarea producerii riscului.Aceste transferuri de risc sunt de asemenea anterioare evenimentelor cauzatoare de pagube.

Tot in aceasta categorie se incadreaza si definitia dupa care asigurarea este “un mecanism pentru transferul contractual al poverii unui numar de riscuri pure prin punerea in comun a acestora”.