Conceptul și funcțiile asigurărilor

Un aspect esential in viata si evolutia omului, inca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija fata de viitor. Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Acordul de vointa este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract intre asigurat si asigurator, prin care asiguratul beneficiaza de protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obliga sa plateasca contravaloarea daunelor in cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care il are asigurarea este principiul mutualitatii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acopera daunele suferite de asigurati.

Asigurarea sub aspect juridic

Aspectul juridic al asigurarilor este dat in primul rand de contractul de asigurare care constituie "legea partilor" sau "legea propriu-zisa", prin care asiguratul se obliga sa plateasca societatii de asigurare o prima, iar in cazul in care se produce riscul, asiguratorul trebuie sa plateasca beneficiarului, care poate fi asiguratul sau o terta persoana, o despagubire, conform unor limite stabilite anterior. Contractul incheiat intre un asigurat si asigurator este denumit contract de asigurare sau polita de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezinta caracteristicile unui contract:

- consensual - datorita faptului ca aceasta se incheie numai prin acordul partilor. Acest contract este valabil din momentul in care asiguratul si asiguratorul si-au exprimat acordul de vointa cu privire la continut. Forma scrisa ceruta de legiuitor este din dorinta de a proteja interesele asiguratilor si pe cele ale tertilor.

- sinalagmatic - prin faptul ca fiecare parte are anumite obligatii, astfel: asiguratul se obliga sa plateasca primele de asigurare, iar asiguratorul sa plateasca indemnizatia in cazul producerii riscului. Contractul este valabil numai in masura in care asiguratul isi indeplineste obligatiile, in caz contrar acesta decade din drepturi.

- aleatoriu - reprezentat de faptul, ca la incheierea asigurarii asiguratul si asiguratorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor rezulta. Daca evenimentul pentru care se solicita contractul ar fi cert si momentul in care se produce ar fi cunoscut de parti, nu ar mai avea sens asigurarea iar riscul ar fi acoperit cu certitudine de catre asigurator.

- adeziune - prin acceptarea lui de catre asigurat cu toate ca a fost redactat de catre societatea de asigurari, asiguratul avand posibilitatea de a respinge. Este un contract de buna credinta, executarea contractului se cere a fi facuta cu buna credinta de catre parti. Asiguratorul nu verifica de fiecare data informatiile pe care le primeste de la asigurat in legatura cu riscul preluat, reaua credinta a asiguratului fiind sanctionata sever.

- oneros - pentru ca fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj sau o facilitate pentru prestatia pe care o face sau se obliga sa o faca in favoarea celeilalte parti. Asiguratul beneficiaza de protectie din partea asiguratorului in schimbul unei plati sub forma primei de asigurare.

- succesiv - datorita valabilitatii pentru o perioada mai lunga de timp prima se poate plati in mai multe rate, protectia fiind continua din partea asiguratorului. Asiguratorul preia responsabilitatea de a acoperi un risc pentru o perioada lunga de timp, cum ar fi contractul de deces pe o perioada nelimitata, sau pentru o perioada foarte scurta, calatoria efectuata de un mijloc de transport rutier.

Asigurarea transfera riscurile si totodata daunele unei persoane catre o societate de asigurari oferind securitate financiara. Transferul riscului prin distributie a fost determinat in antichitate de catre navigatori si transportatori ai bunurilor pe apa prin impartirea marfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protectie.