Contract de asigurare - încheierea și rezilierea contractului

Introducere

Viaţa oamenilor a fost şi este ameninţată de cele mai imprevizibile fenomene pe care le comportă natura şi activitatea complexă pe care aceştia o dezvoltă. Indiferent cât de multă grijă acordăm evitării problemelor sau protecţiei familiei şi a bunurilor personale, riscul există în viaţa noastră aducând pierderi materiale şi financiare. Riscul, elementul de bază de la care proneşte o asigurare este utilizat în sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim. Astfel, oamenii au organizat această formă de protecţie sub forma unor societăţi de asigurare care să funcţioneze în baza unei legislaţii, a unor norme, principii economice şi de protejare a persoanelor ce consimt să participe la aceste fonduri financiare. Apare astfel noţiunea asigurător, societatea de asigurare ce administrează si asuma riscul de a despăgubi în cazul producerii unui eveniment cuprins în poliţa de asigurare şi noţiunea de asigurat, principalul iniaţiator al conceptului de asigurare, cel care plăteşte o primă de asigurare în raport cu bunurile asigurate.

Asigurarea este o formă de protecţie bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice – asigurător, plătind asigurătorului o sumă de bani numită primă de asigurare. În schimbul primelor de asigurare alocate unor fonduri speciale, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri, în cazul în care deţinătorul poliţei fa suferi un prejudiciu. Asiguratul prin despăgubirile primite este repus în situaţia financiară pe care a avut-o înainte de producerea unui eveniment asigurat.

Într-un sens mai larg asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de persoane care astfel poate mai uşor să compenseze financiar daunele suferite.

Capitolul 1. Contractul de asigurare

1.1 Definirea şi trăsăturile jurdice ale contractului de asigurare

Contractul de asigurare este actul juridic ce se încheie de către asigurat şi asigurător. Asiguratul se obligă prin contract să plătească primele de asigurare la anumite termene iar asigurătorul îşi asumă obligaţia să acorde asiguratului sau beneficiarului asigurării, la producerea cazului asigurat, despăgubiri pentru bunurile şi sumele asigurate în asigurările de persoane. Acesta cuprinde: numele, prenumele şi domiciliu sau sediul părţilor contractante, bunurile şi persoanele care se asigură, data (anul, luna, ziua şi ora) la care începe şi la care expiră asigurarea facultativă, menţiunile esenţiale referitoare la riscuri, termenele de plată ale primelor de asigurare, sumele asigurate, limitele părţii sumei asigurate sau a despăgubirii în cazul prevenirii riscului, obligaţia asiguratului de a apăra şi conserva bunurile asigurate, de a lua măsuri pentru prevenirea şi limitarea pierderilor, cazurile în care asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirilor ori a sumei asigurate.

“Conform legii 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, contractul de asigurare nu poate fi probat prin martori” , de aceea forma sa este de cele mai mult ori scrisă. Procesul de incheiere a contractului de asigurare presupune analizarea pe larg a elementelor esenţiale ale acestuia, si anume: riscul,suma asigurată şi prima de asigurare.

Contractul de asigurare este reglementat de normele generale cuprinse în acte normative – legi, decrete, ordonanţe, hotărâri – care se aplică oricărui contract de asigurare şi prin norme speciale corespunzătoare fiecărei de asigurare (de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă).

Trăsăturile juridice caracteristice contractului de asigurare sunt:

a) un contract personal întrucât obiectul asigurării poate fi o proprietate, un bun sau un interes; prin contractul de asigurare se asigură persoana sau persoanele şi proprietatea. Dacă asiguratul vinde proprietatea asigurată, noul proprietar nu este asigurat în baza aceluiaşi contract, decât daca societatea de asigurări acceptă acest fapt.

b) un contract consensual, ceea ce înseamnă că se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor, fără să fie nevoie de vreo formă specială.

c) un contract cu caracter aleatoriu. Aceasta înseamnă că la încheierea contractului părţile nu cunosc existenţa sau întinderea avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Este vorba de un eveniment viitor şi incert care poate duce la obţinerea de câştig sau pierdere pentru fiecare parte. În cazul asigurării, evenimentul produce numai pierdere.