Contractul de Asigurare

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Contractul de Asigurare.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 21 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

INTRODUCERE 2
CAP 1. SUMA ASIGURATA 3
CAP 2. LIMITELE DE ASIGURARE 4
2.1. TIPURI DE LIMITE DE ASIGURARE ÎN ASIGURAREA DE BUNURI 6
2.2. TIPURI DE LIMITE ÎN ASIGURARI DE RASPUNDERE CIVILA 9
CAP 3. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE 10
3.1. ÎNTOCMIREA DECLARATIEI DE ASIGURARE 10
3.2. ANALIZA DECLARATIEI DE ASIGURARE 12
3.3. OBLIGATIA ASIGURATORULUI DE A ÎNCHEIA CONTRACTUL 12
3.4. MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI 13
3.5. DURATA CONTRACTULUI 14
3.6. PROBA CONTRACTULUI 14
3.7. INTERPRETAREA CONTRACTULUI 15
CAP 4. REZILIEREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE 16
4.1. REZILIEREA DE CATRE ASIGURAT 17
4.2. REZILIEREA DE CATRE ASIGURATOR 18
4.3. RAMBURSAREA PRIMELOR LA REZILIEREA POLITELOR 18
CONCLUZII 20
BIBLIOGRAFIE 21

Extras din document

INTRODUCERE

Contractul de asigurare este actul juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros si cu executare succesiva, prin care asiguratul se obliga sa plateasca o anumita suma de lei numita prima de asigurare, în schimbul careia asiguratorul îsi asuma obligatia ca la producerea riscului asigurat sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurata, în limitele convenite, precum si onorarea obligatiilor de raspundere civila ce revin asiguratilor fata de terti.

Asigurarile implica o serie de factori, persoane fizice si juridice, între care se nasc raporturi juridice, în temeiul legii sau al contractului de asigurare. Acesti factori sunt: asiguratorul, asiguratul, contractantul si beneficiarul.

Asiguratorul este persoana juridica, societate de asigurari, care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurati îsi asuma obligatia sa plateasca acestora despagubirea cuvenita la producerea riscului asigurat.

Asiguratul este persoana fizica sau juridica, ce în schimbul protectiei oferite de asigurator, se obliga sa plateasca acestuia primele de asigurare.

Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica ce poate încheia o asigurare, fara însa ca acesta sa aiba calitatea de asigurat. Intervin în aceasta calitate agentii economici care contracteaza cu asiguratorul, în cazuri bine precizate, asigurari pentru riscuri la care pot fi supusi proprii angajati în legatura cu raporturile de munca. Contractantul îsi asuma sarcina de a încheia contractul de asigurare si de a plati prima de asigurare,

Beneficiarul asigurarii este, de regula, însusi asiguratul. Exista categorii de asigurari în care calitatea de beneficiar o pot avea si alte persoane, specificate nominal în contractul de asigurare.

În cele ce urmeaza vom analiza contractul de asigurare prin prisma sumei asigurate, limitelor de asigurare, încheierii si rezilierii.

CAP 1. SUMA ASIGURATA

Suma asigurata reprezinta valoarea maxima a despagubirii pe care asiguratorul o plateste asiguratului ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Prezenta acesteia în contractul de asigurare este necesara, deoarece serveste ca baza si pentru calcularea primei de asigurare, în principiu, prin aplicarea unui anumit procent asupra sumei asigurate.

Stabilirea acestei sume se realizeaza prin operatiunea denumita evaluare de asigurare. Pe baza sumei de asigurare se vor calcula ulterior primele ce trebuie platite de asigurat.

În cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata constituie limita maxima a raspunderii asiguratorului, fiind unul dintre elementele de baza carora se stabileste prima de asigurare. Suma asigurata nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat. Ea poate fi egala sau mai mica decât valoarea bunurilor respective.

Sumele la care sunt asigurate bunurile trebuie sa corespunda valorilor reale ale acestora, întrucât supraevaluarea, respectiv subevaluarea pot avea consecinte negative fie pentru asigurator, fie pentru asigurat.

Astfel, supraevaluarea bunurilor poate duce la slabirea preocuparii asiguratului pentru prevenirea daunelor. Pe de alta parte, subevaluarea bunurilor nu permite, în caz de dauna, acordarea unei despagubiri care sa-i permita asiguratului compensarea în întregime a pierderii suferite. Pentru prevenirea subasigurarii, majoritatea societatilor de asigurari aplica principiul raspunderii proportionale. Conform acestui principiu, în conditiile în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o suma inferioara valorii bunului, despagubirea se reduce proportional cu raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului respectiv.

La asigurarile de raspundere civila si de persoane, suma asigurata se stabileste de comun acord între cele doua parti contractante, dar mai frecvent de catre asigurator. În anumite cazuri se accepta înscrierea în polita de asigurare a unor valori declarate de asigurati, dar acestea trebuie agreate si de catre asiguratori.

În cazul asigurarilor de persoane, contractul de asigurare nu este unul de indemnizare. În schimbul primelor, asiguratorul nu se obliga sa acopere o paguba, ci sa plateasca suma asigurata la producerea riscului independent de orice idee de prejudiciu. Nici viata si nici sanatatea omului nu sunt evaluabile în bani si se exclude existenta oricarui raport între suma asigurata si paguba suferita de asigurat. În aceste cazuri, indemnizatia de asigurare nu are caracter de despagubire si nu depinde de paguba suferita, ci numai de suma asigurata, pentru care s-a încheiat polita la asigurarile de viata, de o parte din suma asigurata, în caz de invaliditate sau de o anumita suma globala, în cazul asigurarilor de sanatate. Suma asigurata nu este limitata si de aceea nu se aplica notiunea de supraasigurare. Ea se stabileste conform puterii de plata a asiguratului si a gradului de risc.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contractul de Asigurare.doc