Contractul de asigurare - principii ce stau la baza contractului și interesul asigurabil

I.Consideraţii generale privind contractul de asigurare

Contractul de asigurare reprezintă un act juridic prin care asiguratul se obligă să plătească societăţii de asigurare o primă, aceasta din urmă obligându-se să-şi asume riscul producerii unui anumit eveniment şi să plătească beneficiarului (care poate fi asiguratul sau o terţă persoana) o despăgubire în limitele stabilite

Principalele caractere juiridice ale contractului de asigurare sunt:

- Caracterul personal;

- Caracterul consensual;

- Caracterul sinalagmatic;

- Caracterul aleatoriu;

- Caracterul executării succesive;

- Caracterul de adeziune;

- Caracterul oneros;

Caracterul personal al contractului este relevat în faptul că obiectul asigurării poate fi o proprietate, un bun sau un interes; prin contractul de asigurare se asigură persoana, persoanele şi proprietatea. Dacă asiguratul vinde proprietatea asigurată, noul proprietar nu este asigurat în baza aceluiaşi contract decât dacă societatea de asigurări acceptă acest fapt;

Caracterul consensual al contractului este relevat de faptul că acesta se încheie numai prin consimţământul părţilor fără să fie nevoie de vreo formă specială de exprimare. Chiar dacă Legea nr.136/1995 prevede în mod expres obligativitatea încheierii în scris a contractului, precum şi elementele de bază ale acestuia, aceasta nu determină o abdicare de la principiul consensualimului.

Caracterul sinalagmatic. Părţile contractante îşi asumă obligaţii şi drepturi reciproce şi independente (art.943 din Codul civil român). Asiguratul se obligă să declare exact bunurile şi riscurile, să plătească prima de asigurare, iar societatea de asigurare să ofere protecţia pentru riscul asigurat, fapt care se concretizează în despăgubirea sau suma asigurată plătite pentru pagubele produse de riscul asigurat. Realizarea obligaţiei societăţii de asigurări depinde de îndeplinirea prealabilă a obligaţiei asiguratului.

Caracterul aleatoriu este determinat de faptul că părţile contractante nu cunosc, în momentul încheierii contractului, efectele acestuia, respectiv beneficiile sau pierderile ce vor rezulta din acest contract. Obligaţiile asiguratului şi ale asigurătorului depind de un eveniment viitor, cu o anumită probabilitate de apariţie. Astfel, dacă se încheie un contract de asigurări de

Bunuri, asigurătorul are obligaţia de a plăti despăgubirea numai în cazul producerii unei daune a cărei cauză reprezintă un risc asigurat. Dacă riscul se produce, iar valoarea despăgubirii depăşeşte valoarea primelor plătite de asigurat, acesta obţine un beneficiu în urma asigurării.

Dacă riscul nu se produce, atunci beneficiul este de partea asigurătorului, acesta păstrând primele de asigurare aferente.

Caracterul executării succesive ceea ce presupune eşalonarea în timp şi nu se execută dintr-o dată, fiind valabil pe o perioadă mai lungă de timp. Asiguratul ştie care este perioada în care va primi despăgubirea sau suma asigurată dacă se produce riscul asigurat. Concomitent societatea de asigurări solicită încasarea primei de asigurare la termenele stabilite şi acordă continuu despăgubiri şi sume asigurate în toată perioada de valabilitate a asigurării. Rezultă că partea care şi-a îndeplinit obligaţia are dreptul să beneficieze de contraprestaţia prevăzută în contract, până la expirarea valabilitaţii contractului.

Caracterul de adeziune este evidenţiat de faptul că formă şi clauzele contractului sunt stabilite de către societatea de asigurări, potenţialul asigurat având posibilitatea de a adera sau de a respinge acest contract. Majoritatea contractelor de asigurare standard cuprind condiţiile contractuale – perioada de asigurare, cota de primă, riscurile asigurate. Totuşi, în cazul contractelor de valoare foarte mare sau foarte importante, conţinutul contractului este supus negocierilor între părţi. Întrucât există mai multe societăţi de asigurări pe piaţă şi a dorinţei acestora de a-şi atrage cât mai mulţi clienţi există o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte

Adaptarea ofertelor la nevoile specifice. Ca urmare, contractele de asigurare se adaptează şi se negociază. În acelaşi timp, în condiţiile economiei de piaţa, asigurarea nu mai este un monopol, iar asiguratul are posibilitatea să aleagă societăţile şi condiţiile contractului pe care le consideră cele mai avantajoase pentru el.

Caracterul oneros rezidă din faptul că fiecare parte urmăreşte obţinerea unui avantaj, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei ce-şi asumă. Pentru asigurat avantajul consta în faptul că în schimbul primei de asigurare plătite, el obţine protecţia pentru sume mai mari pe toată durata contractului, fapt ce îi asigură stabilitatea financiară. Societatea de asigurări are avantajul că fructifică primele de asigurare prin alimentarea fondului de asigurare, prin efectuarea de investiţii, etc.