Crearea pieței unice europene și directivele privind asigurările non-viață

1. Piaţa internaţională a asigurărilor

Creşterea şi diversificarea activităţii economice şi, implicit, a schimburilor internaţionale de valori au dus la crearea şi dezvoltarea unor pieţe active şi concurente de asigurări. Asigurările sunt marcate de ungrad ridicat de eterogenitate determinat de existenţa unei mari diversităţi de tipuri şi categorii de afaceri. De aceea, nu se poate vorbi de o singură piaţă a asigurărilor, ci de pieţe ale asigurărilor, fiecare dintre ele fiind individualizată prin preponderenţa unor anumite tipuri de tranzacţii, prin existenţa unor anumite societăţi de asigurări, cutume, mod de funcţionare, tranzacţionare, reguli.

Dispersia internaţională a riscurilor mari prin intermediul asigurării poate fi realizată în mai multe moduri: prin asigurare directă, posibil prin participarea asiguratorilor străini în calitate de coasiguratori alături de societăţile naţionale, sau prin transferarea unei părţi a riscurilor asumate de asiguratorii naţionali, prin reasigurare internaţională.

Comerţul internaţional cu asigurări este redus în comparaţie cu cheltuielile mondiale cu primele de asigurare şi cu tranzacţiile internaţionale în orice domeniu. Cota ce revine asiguratorilor străini diferă considerabil de la o ţară la alta, dar a crescut în ultimii ani, mai ales datorită liberalizării bcomerţului în diferite regiuni ale lumii, precum şi fuzionărilor şi achiziţiilor care au marcat puternic configuraţia şi evoluţia acestui sector.

La baza acestei evoluţii rapide se află mai mulţi factori şi anume:

- Creşterea economică fără precedent a ţărilor industrializate după cel de-al doilea Război Mondial, progresul tehnic şi dezvoltatea socio-umană care au făcut să apară noi necesităţi ce trebuiau satisfăcute

- Schimbările intervenite în structura pieţelor de asigurări în nmai multe părţi ale lumii

- Îmbunătăţirea climatului în domeniul afacerilor directe, care a împiedicat companiile internaţionale să-şi desfăşoare activitatea ca asiguratori direcţi pe pieţele internaţionale

- Globalizarea serviciilor financiare, în general, şi a serviciilor de asigurări în special, care a dus la o concentrare puternică a comerţului internaţional cu aceste servicii.

2. Asigurările în Europa

În Europa, piaţa unică a asigurărilor acoperă 17 ţări care formează European Economic Area (Zona Economică Europeană). În contextul general al creşterii economice, asigurările au continuat să se dezvolte în 1997, cu diferenţe între asigurările non-viaţă cu o evoluţie mai lentă de 8,8% faţă de anul 1996, şi asigurările de viaţă care au înregistrat o creştere de 14,1%. Piaţa asigurărilor din Uniunea Europeană a înregistrat o creştere de 8,8% în 1997, faţă de 1996, volumul total al primelor de asigurare reprezentând 543,7 miliarde de ECU.

Conform datelor CEA (Comitetul European de Asigurări), la începutul anului 1998, cele mai mari trei pieţe de asigurări din Europa – Franţa, Germania şi Marea Britanie au reprezentat 64,9 % din totalul asigurărilor non-viaţă. Presiunea concurenţei prin preţ şi condiţii de asigurare a dus la creşterea asigurărilor non-viaţă în 1997 ca şi în 1996, dar absenţa daunelor de catastrofă din 1998, 1999 şi 2000 a determinat obţinerea unor rezultate echilibrate, deşi unele categorii de asigurări sunt în deficit (riscuri industriale – răspundere şi pagube materiale – credit ). Cu o competiţie exacerbată prin măsurile luate în ultimii ani, provocările pieţei unice sunt considerabile chiar dacă astfel de măsuri nu rezolvă toate problemele. Pentru a preveni aceste tendinţe, societăţile de asigurări au continuat eforturile de a reduce şi raţionaliza costurile. Ele au încercat, în special, să găsească o mai bună sinergie prin fuzionări între societăţi de asigurări sau între asigurători şi bancheri. La toate acestea se adaugă şi multe acorduri din afara Europei care au avut şi continuă să aibă un impact foarte mare asupra evoluţiei şi structurii comerţului cu asigurări.

Asigurările reprezintă un sector cheie al economiei europene, a cărui influenţă se simte atât în protecţia în faţa riscurilor în domeniul economic şi social al ţărilor membre, în rolul de stimulator al ideii de economisire pe tremen mediu şi lung, cât şi ca furnizor de fonduri pentru pieţele financiare. În mod similar, asigurările îndeplinesc un rol esenţial pentru dezvoltarea tehnicilor de management al activelor şi de management al riscului.