Directivele Europene în Domeniul Asigurărilor de Viață

1.Asigurările de viaţă

În condiţiile unei economii incerte fiecare persoana fizică sau juridică are nevoie de protecţie.Asigurările de viaţă sunt o modalitate de a proteja financiar persoanele, în cazul producerii unui accident, a unei boli, a invalidităţii, sau a decesului.

Unul din principiille de bază al asigurărilor este specializarea internă, care vizează clasificarea asigurărilor în asigurări de viaţă, respectiv, asigurări non-viaţă. În general, reglementările din asigurări prevăd o specializare a societăţilor de asigurare pe aceste două domenii de activitate, însă unii asigurători din spaţiul european sunt autorizaţi să practice asigurări din mai multe ramuri.

După Bistriceanu Gheorghe D. asigurările de viaţă se pot încheia de persoane în vârstă de la 16 ani la 65 de ani. În practică se întâlnesc mai multe forme ale asigurărilor de viaţă. Asigurările de viaţă sunt acelea în care societatea de asigurări se angajează să plătească, în schimbul primelor de asigurare , o sumă determinată la o dată stabilită, dacă la data respectivă asiguratul este în viaţă. Aceste asigurări se înrudesc cu operaţiunile de economisire, deoarece permit să se garanteze resurse viitoare , pe seama disponibilităţilor prezente.Aceste asigurări determină caracterul executoriu al obligaţiei sale.

Asigurările de viaţă se practică sub două variante :

1) Asigurarea cu capital amânat, în care societatea de asigurări se angajează să plătească o sumă de bani , la o dată determinată prin contract , dacă asiguratul va fi în viaţă. În caz contrar , societatea de asigurări este eliberată de toate obligaţiile, mai puţin contraasigurarea. Această asigurare poate fi contractată de mai multe persoane , caz în care supravieţuirea unui singur asigurat , la data fixată , este suficientă pentru a face ca obligaţia societăţii de asigurări să devină executorie.

2) Asigurarea de rentă in caz de viaţă, când societatea de asigurări se angajează să pună la dispoziţia asiguratului suma asigurată sub forma unor plăţi periodice , cu titlu de rentă. Fondul de asigurare din care se plăteşte renta se constituie pe seama primelor de asigurare care pot fi unice sau periodice , şi se plătesc de asigurat în perioada de valabilitate a contractului Contractul de asigurare are caracter de economisire şi se poate prezenta sub două forme : asigurarea de rentă imediată , care poate fi viageră sau temporară şi asigurarea de rentă amânată, pentru care asiguratul plăteşte prime periodice până la o dată prestabilită şi societatea de asigurări începe să plătească renta de la o dată determinată până la decesul beneficiarului.

După Titel Negru asigurare de viaţă se defineşte ca fiind asigurarea în virtutea căreia societatea de asigurări se angajează , în schimbul primelor încasate de la o persoană fizică (asiguratul) , să plătească asiguratului sau unui beneficiar al asigurării , o sumă determinată , în cazul decesului asiguratului sau al supravieţuirii lui după vârsta înscrisă în contract.

Societăţile de asigurări care oferă asigurări de viaţă acoperă cu preponderenţă riscul de deces În ţările cu tradiţie în asigurări , cea mai mare parte a populaţiei are încheiată o asigurare de viaţă Acest lucru este necesar şi firesc datorită grijii pe care fiecare o are şi trebuie sa o aibă faţă de familie Elementul de protecţie financiară este decisiv. Totuşi pentru că nu întotdeauna acest tip de asigurare este foarte atrăgător , societăţile de asigurări combină în produsele oferite elementul de protecţie cu cel de economisire sau de investiţie. Astfel , dacă asiguratul trăieşte la expirarea contractului suma asigurată îi va fi plătită lui. Din punct de vedere al societăţii de asigurări , asigurarea de viaţă reprezintă o modalitate de transfer a riscului financiar legat de pierderea vieţii sau a sănătăţii unui individ , asupra unui grup de indivizi , expuşi aceluiaşi risc.

Asigurările de viaţă au un grad de complexitate ridicat , atât prin natura riscurilor, cât şi prin formele şi tehnicile de realizare a lor După caz , ele au o funcţie de protecţie de risc sau o funcţie de economisire , dar şi pot îmbina aceste două funcţii în cadrul asigurărilor mixte.

2.Piaţa asigurărilor de viaţă in Europa

Pornind de la conceptul ce defineşte piaţa în general, piaţa asigurărilor reprezintă totalitatea tranzacţiilor care se realizează în domeniul activităţilor de asigurare de către societăţile specializate, respectând anumite norme şi reglementări specifice.

Dacă ne raportăm la nivel internaţional piaţa asigurărilor se caracterizează printr-un grad ridicat de eterogenitate ca urmare a diversităţii evenimentelor cauzatoare de pagube şi a activităţilor pe care le poate afecta. Ca urmare a acestui fapt, practic, nu se poate delimita o singură piaţă a asigurărilor şi reasigurărilor, fiecare dintre ele fiind caracterizate prin preponderenţa anumitor categorii de asigurări, existenţa anumitor societăţi de asigurări si reasigurări, norme şi reglementări specifice, acoperiri mai mari sau excluderi mai extinse.

La nivel european se poate preciza că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluţie de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar şi cu apreciabile diferenţieri de la o ţara la alta.

Asistăm, în prezent, la un proces de maturizare a pieţei unice europene a asigurărilor, cu realizări, dar si cu dificultăţile sale, încă nedepăşite.

Dezvoltarea unei pieţe europene unice a asigurărilor a fost un proces gradual ce a durat mai mulţi ani.