Elemente tehnice ale asigurărilor cuprinse în contractele de asigurări

Capitolul 1. Asigurarea

Capitolul 1.1. Conceptualizare

Viața omului presupune atât momente constructiviste, cât și momente de risc care impun involuție sau distrugere. Astfel, omul are nevoie de protecție, fie una personală, fie din extern, adică necesitând coordonarea, cooperarea și asigurarea protecției prin intermediul persoanelor sau a organizațiilor juridice.

Nu în zădar, Winston Churchill, spunea „Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvântul „asigurare” pe ușa fiecărei case și pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna. Abia atunci aș putea fi mulțumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabile”.1

În acest sens putem vorbi despre conceptul de „asigurare” care presupune o măsură de protejare a vieții sau a bunurilor materiale în caz de calamități, distrugeri intenționate/neintenționate sau din cauza altor situații nefavorabile.

Conceptul de „asigurare” include, de fapt, măsuri planificate și sistematic implimentate, probate ca fiind necesare pentru generarea încrederii că o persoană străină poate satisface cerințele tale personale, în sensul în care asigurările s-au constituit din nevoia de protecție a omului și a proprietății sale împotriva forțelor distructive ale naturii, accidentelor și bolilor, din nevoia unor mijloace de existență, suplimentare, în condițiile pierderii sau reducerii capacității de muncă.

Apariția acestei forme de protecție este legată de necesitatea persoanelor în a se proteja reciproc atunci când daunele sunt în permanentă creștere. Asigurarea este strâns legată de existența unor evenimente posibile ce presupun pericol pentru viața oamenilor, dar și pentru bunurile pe care le posedă.

Capitolul 2. Elementele tehnice ale asigurărilor

Capitolul 2.1. Componentele asigurării

Pentru cunoașterea modului și a condițiilor în care se realizează procesul asigurării, este necesară mai întâi, o prezentare a elementelor, a noțiunilor care intervin în activitatea curentă din acest domeniu.

Evoluția asigurărilor prevede în economia de piață existența unor componente, cum ar fi subiecții (asiguratul, conractantul, beneficiarul), părțile implicate (asiguratul, asigurătorul), obiectul asigurării, interesul asigurat, prima și plata de asigurare, suma asigurată, despăgubirea, etc., putem observa în schema de mai jos.

Schema 1. Sistemul elementelor asigurării

Sursa:reprezentare după Cistelecan R. - Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mureș, 1996, pag.45.

Capitolul 2.2. Părțile contractului de asigurare

Asiguratorul este persoana sau societatea juridică care-și asumă riscul în schimbul în schimbul plății unei sume de bani de către persoana asigurată, dar și riscul de a acoperi paguba, indiferent de data la care evenimentul nefast poate fi iminent, adică asiguratorul este persoana care despăgubește.

Asiguratul este persoana care încheie un contract de asigurare cu asiguratorul și va beneficia de despăgubire în cazurile nefaste. În acest context, putem utilize și termenul contractant, aceasta reprezentând legal persoana care încheie contractul și plătește prima de asigurare.

Vom vorbi despre acești termeni ca despre noțiuni diferite doar în cazul în care avem de-a face cu asigurările de grup sau familial. De exemplu, în cazul în care copilul minor este asigurat, atunci acesta devine persoana asigurată, iar mama sau tata, semnând contractual de asigurare, devine contractant.