Evoluția pieței asigurărilor de bunuri din România

1. Noţiunea de asigurare: definire, caracteristici

Încă din cele mai vechi timpuri, un aspect important în viaţa şi evoluţia omului l-a reprezentat grija faţă de viitor.

Asigurarea este o forma de protecţie bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri asigurătorului şi plătind o sumă de bani numită primă de asigurare. Din această definiţie a asigurarii, reiese un prim principiu de bază, şi anume acordul de voinţă ,prin care asigurătorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despagubiri în cazul în care evenimentele prevazute în contract au loc.

Asigurarea mai are si principiul mutualităţii, prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită prima de asigurare, la crearera unui fond din care asigurătorul acoperă daunele suferite. Contractul de asigurare transferă riscurile, respective daunele unei personae către o societate de asigurări oferind securitate financiară.

Transferul riscului prin distributie a fost determinat in antichitate de căe navigatori si transportatori ai bunurilor pe apa prin impartirea marfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protectie.

În ce priveşte metodele de asigurare, acestea s-au dezvoltat odată cu nevoile de protecţie existente la un moment dat pentru oameni. Astfel oamenii au folosit asigurarea pentru a micşora riscurile apărute în tranzacţiile comerciale, precum şi cela legate de protecţia patrimoniului.

1.1.Funcţiile asigurării

Asigurările, ca orice component al sistemului financiar, îndeplinesc urmatoarele funcţii: funcţia de repartiţie, funcţia de control şi funcţia de compensare.

Funcţia de repartiţie este funcţia principală a asigurării Aceasta se formează atat în procesul de formare a fondului de asigurare precum şi în procesul de repartizare a fondului de asigurare către destinaţiile sale legale.Prin această funcţie, societăţile de asigurări transferă către bugetul de stat sau bugetele locale, impozite datorate, iar contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale sunt repartizate către bugetul asigurărilor sociale e stat.

Funcţia de control are rolul de a urmări modul în care sunt încasate primele de asigurare, alte venituri ale societăţii de asigurare. Această funcţie urmăreşte şi corecta determinare a drepturilor cuvenite asiguraţilor, modul de indeplinire a obligatiilor financiare fata de stat si fata de terti a asiguratorului.

În ce priveşte funcţia de compensare, aceasta constă în despăgubirea pagubelor provocate de calamităţi naturale şi accidente în cazul asigurărilor de bunuri şi răspundere civilă, iar în cazul asigurărilor de personae, plata unor sume asigurate.