Evoluția piețelor de asigurări din România

Capitolul 1. Piaţa asigurărilor de bunuri.Caracteristici generale

Piaţa asigurărilor constituie un segment de piaţă, care are ca obiectiv apărarea interesului general al evitării pagubelor materiale ca urmare a producerii unor riscuri pe diferite domenii de activitate.

PIAŢA ASIGURĂRILOR

Asigurările de bunuri îi oferă posibilitatea unei persoane de a-şi proteja bunurile sale, precum şi veniturile viitoare.Obiectivul principal al asigurărilor de bunuri este de a compensa cheltuielile financiare solicitate pentru a reface sau înlocui acelor bunuri, care sunt distruse sau pierdute.

Ȋn situaţia producerii unui fapt care să ducă la distrugerea unor bunuri, valoarea acestora trebuie asigurată, deoarece valoarea de înlocuire a acestor bunuri este destul de mare.

Pentru a asigura anumite bunuri, trebuie în primul rând o inventariere a acestora:

•se realizează o listă cu toate bunurile avute în proprietatea persoanelor cu menţionarea datei şi a preţului la care au fost cumpărate;

•se adaugă chitanţele cu care s-au cumpărat aceste bunuri;

•se fotografiază sau se înregistrează pe peliculă video aceste bunuri, notându-se data şi filmele care au fost făcute;

•se vor face mai multe fotografii pentru bunurile de mare valoare cu detaliile necesare;

•se vor pune numere de inventar pe acele bunuri care ar putea fi furate (chiar gravate pe obiectele respective);

•documentele de inventar se vor păstra la bancă sau într-un loc sigur, ferit de distrugeri sau furt.

Evaluarea bunurilor inventariate nu se face la preţul la care au fost cumpărate, deoarece valoarea lor poate creşte sau scade în timp până la asigurare în funcţie de natura bunurilor.

Asigurările facultative în România se realizează la următoarele bunuri:

-bunurile aparţinând persoanelor fizice şi juridice cu domeniul sediul sau reşedinţa în România;

-bunurile primite în folosinţă sau aflate în păstrare, reparate, prelucrate, curăţate, vopsite, vândute sau spre a fi expuse în cadrul muzeelor sau expoziţiilor;

-bunurile sau activităţile care fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriate sau locaţie de gestiune.

Suma la care se asigură un bun este declarată de asigurat şi nu poate fi mai mare decât:

•preţul de înlocuire din care s-a scăzut uzura – în situaţia mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar;

•preţul de cost – în situaţia materiilor prime, materialelor, produselor finite, mărfurilor;

•valoarea de circulaţie – în situaţia obiectelor de muzeu sau de expoziţie a lucrărilor de artă pe sticlă, din sticlă, ori plăci de marmură.

Pentru a preveni producerea unor evenimente asigurate, asiguratul trebuie să întreţină bunurile asigurate în condiţii bune.Dacă din această cauză bunul a fost deteriorat, atunci asigurătorul poate denunţa asigurarea.