Finanțarea Ocrotirii Sănătății

INTRODUCERE

Pentru fiecare individ, ca şi pentru întreaga colectivitate, sănătatea reprezintă unul din cei mai importanţi factori care asigură condiţii optime pentru desfăşurarea vieţii şi a activităţii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sănătatea ca fiind „ o stare de completă bunăstare fizică, mentală, şi socială şi nu doar o absenţă a bolii şi a infirmităţiiş ea este un drept fundamental al omului şi atingerea celui mai înalt nivel posibil al sănătăţii este unul dintre cele mai importante obiective sociale pe plan mondial, a cărui realizare necesită acţiunea multor alte sectoare economice şi sociale în afara sectorului sanitar”. Aşadar, ocrotirea sănătăţii nu este numai o problemă de asistenţă medicală, ci şi o problemă cu un profund caracter social, făcând parte din ansamblul condiţiilor social-economice de dezvoltare.

1. FINANŢAREA OCROTIRII SĂNĂTĂŢII

Finanţarea unui sistem de sănătate se referă la modul în care sunt colectate fondurile necesare desfăşurării activităţii în sectorul sanitar, precum şi la modalitatea în care aceste fonduri sunt alocate şi utilizate.

Modalitatea de finanţare aleasă, combinată cu tipul de organizare a sistemului sanitar, determină cine are acces la îngrijirile de sănătate, costul acestor îngrijiri, eficienţa productivă şi nu în ultimul rând calitatea serviciilor oferite. Toate aceste rezultate intermediare determină la rândul lor rezultatele finale ale oricărui sistem de sănătate: starea de sănătate a populaţiei, protecţia financiară riscurilor şi nu în ultimul rând gradul de satisfacţie a consumatorilor de servicii.

Capacitatea unei ţări de a mobiliza fonduri, folosind diferite modalităţi de finanţare, este strâns legată de venitul acesteia pe cap de locuitor. Acesta determină capacitatea fiecărei gospodării de a plăti pentru sănătate şi implicit cererea pentru aceste servicii. Există o multitudine de factori corelaţi cu mărimea fondurilor care pot fi disponibile pentru sănătate: baza de impozitare, numărul angajaţilor în sectorul oficial, numărul gospodăriilor sărace care trebuie subvenţionate. Ţările sărace se confruntă, din punct de vedere al colectării fondurilor, cu o problemă majoră, reprezentată de dezvoltarea economiei subterane care, conform estimărilor economiştilor, poate ajunge la 50% din produsul intern brut, în timp ce în ţările bogate, aceasta ajunge la aproximativ 10%.

2. METODE DE FINANŢARE A SISTEMELOR DE SĂNĂTATE

Exista cinci modalităţi principale de finanţare a sistemelor de sănătate:

- finanţarea de la bugetul de stat;

- finanţarea prin asigurările sociale de sănătate;

- finanţarea prin asigurările private de sănătate;

- finanţarea prin plăţi directe;

- finanţarea comunitară.

Fiecare dintre aceste modalităţi are avantaje şi dezavantaje. În primul rând, puţine ţări folosesc o singură metodă de finanţare, în cele mai multe cazuri existând mai multe surse de finanţare a cheltuielilor pentru sănătate; în al doilea rând, nici una din aceste metode nu este ideală şi nu poate furniza o soluţie magică, care să rezolve problemele acute cu care se confruntă finanţarea sănătăţii, mai ales în ţările sărace.