Finanțarea Serviciilor Medicale în România

CAP.1 ISTORICUL ŞI ROLUL ASIGURĂRILOR SOCIALE ÎN ROMÂNIA

1.1 Formarea asigurărilor sociale în România

Geneza dreptului la asigurări sociale a avut motivaţii diferite după cum este vorba de drepturi de asigurări sociale ce s-au acordat funcţionarilor statului şi drepturi de asigurări sociale ce s-au acordat muncitorilor. Pentru funcţionarii statului, inclusiv militarii de carieră, drepturile de asigurări sociale dintre care cel mai important – dreptul la pensie – se justifică ca o recunoaştere adusă acestor categorii pentru serviciile puse în slujba ţării, a devotamentului în perioada în care au deservit-o.

Pentru muncitori, necesitatea dreptului la asigurări sociale, deci la pensie, a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltării industriilor care erau surse de accidente de muncă şi boli profesionale. Aceasta este demonstrată şi de faptul că iniţial s-au acordat doar ajutoare pentru incapacitate temporară de muncă, pensii de invaliditate precum şi pensii de urmaşi ai celor decedaţi din cauzele menţionate anterior şi numai ulterior au fost acordate pensii de bătrâneţe. De altfel, pensia de bătrâneţe nu a fost prevăzută în Legea asigurărilor sociale din România intrată în vigoare în anul 1933, ea fiind reînfiinţată în anul 1938.

Asigurările sociale ca sistem legislativ s-au conturat destul de timpuriu în România. Astfel, prin legea „Neniţescu” din anul 1912 s-a ajuns la concluzia că „elementele pozitive primează în conţinutul acestei legi, care situează România printre primele ţări din Europa care au adoptat un sistem mai complex de asigurare”

1.2 Rolul asigurărilor sociale în România

Rolul sistemului asigurărilor sociale rezultă din natura şi din principiile care stau la baza lui , precum şi din modul cum se constituie şi se folosesc fondureile băneşti respective. Pe măsura dezvoltării economiei naţionale, s-au extins şi s-au perfecţionat asigurările sociale şi concomitent au crescut rolul şi importanţa lor.

Asigurările sociale stimulează reproducţia socială, contribuie la progresul economiei naţionale şi la dezvoltarea acţiunilor social-culturale. Ele cuprind o serie de norme pentru înfăptuirea unei tot mai mai bune igiene şi securităţi a muncii, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii cetăţenilor şi a familiilor acestora, ceea ce are drept urmare menţinerea şi creşterea capacităţii de muncă a angajaţilor şi folosirea ei în mod raţional.

Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile de pierdere a capacităţii de muncă iar prin acordarea indemnizaţiilor şi aplicarea unor restricţii, ele acţionează împotriva leneşilor, simulanţilor şi chiulangiilor.

Asigurările sociale sunt o pârghie pe care statul o foloseşte şi pentru întărirea disciplinei în muncă. Pein modul cum sunt reglementate, prin indemnizaţiile plătite şi prin unele restricţii prevăzute, asigurările sociale contribuie la respectarea şi la întărirea disciplinei în muncă, cu efecte pozitive asupra productivităţii muncii, asupra realizării indicatorilor economici şi sociali. Prin avantajele acordate şi prin restricţiile aplicate, asigurările sociale stimulează ridicarea calificării personalului, îmbunătăţirea calităţii muncii, stabilitatea salariaţilor în cadrul aceleiaşi unităţi, realizarea unei vechimi cât mai mari în muncă, combaterea absenţelor nemotivate la muncă, reducerea numărului de zile nefolosite pentru muncă.

Asigurările sociale au un rol important în educarea cetăţenilor, în dezvoltarea conştiinţei cetăţeneşti, în promovarea echităţii sociale, ele cultivă atitudinea responsabilă faşă de muncă, faţă de familie, contribuind astfel la inocularea normelor de convieţuire socială şi la dezvoltarea atitudinii de apărare a avutului public şi privat.

Asigurările sociale sunt chemate să îndeplinească un rol important în menţinerea şi ridicarea bunăstării poporului. Controlul exercitat cu prilejul încasării veniturilor şi al efectuării cheltuielilor cu plata pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor, contribuie la buna organizare a producţiei şi a muncii, la folosirea raţională a forţei de muncă, a mijloacelor de muncă şi băneşti, la întărirea disciplinei economico-financiare, la respectarea şi la întărirea legalităţii.