Forme și Metode de Reasigurare Folosite în Practica Internațională

1.Prezentare Generală

Cresterea Si Diversificarea Activitatii Economice Si Implicit A Schimburilor Internationale De Valori Au Dus La Crearea Si Dezvoltarea Unei Piete Active Si Concurente De Asigurari Si Reasigurari. Asigurarile Si Reasigurarile Sunt Marcate De Un Grad Ridicat De Eterogenitate Prin Existenta Unei Mari Diversitati De Tipuri Si Categorii De Afaceri. De Aceea Nu Se Poate Vorbi De O Singura Piata A Asigurarilor Sau A Reasigurarilor, Ci De Piete Ale Asigurarilor Si Reasigurarilor, Fiecare Dintre Ele Fiind Individualizata Prin Preponderenta Unor Anumite Tipuri De Tranzactii, Prin Existenta Unor Anumite Societati De Asigurari Si Reasigurari.

Din Punct De Vedere Juridic, Contractul De Reasigurare Reprezintă Un Acord Încheiatîntre Două Părţi Numite Companie Cedentă (Sau Reasigurat Sau Reasigurător Direct) Şireasigurătorul Prin Care Prima Consimte Să Cedeze Iar Cea De-a Doua Să Preia O Anumită Parte Ariscului, Uneori Întregul Risc Conform Condiţiilor Stbilite În Acord, În Schimbul Părţii De Cătrecompania Cedentă A Unei Sume Denumită Prima De Asigurare Ce Reprezintă O Cota Din Prima Originară De Asigurare.

În Literatura De Specialitate Întâlnim Diferite Definiţii Date Acestui Tip De Contract. Spre Exemplu, Lord Mansfield, Cunoscut Specialist În Reasigurări Din Secolul Trecut, Considerăcontractul De Reasigurare Ca Pe O „nouă Asigurare Efectuată Printr-o Nouă Poliţă Pentru Acelaşirisc Care A Fost Iniţial Asigurat Pentru A Despăgubi Subscriitorii Ca Urmare A Subscrierilor Lor Anterioare; Ambele Poliţe Sunt În Vigoare În Acelaşi Timp”.

În Statele Unite Ale Americii, Curtea Supremă De Justiţie Din Ohio Definea Contractulde Reasigurare Ca Fiind: „contractul În Care O Persoană (Societate), Din Anumite Considerente Acceptă Să Despăgubească O Altă Persoană (Societate) Pentru O Pierdere Sau O Răspundere Totală Sau Parţială Determinată De Un Risc Pe Care Acesta Din Urmă Şi L-a Asumat Conform Unui Contractseparat Şi Distinct Ca Asigurător Al Unei Terţe Părţi.

Tot În Sua, Societăţi De Reasigurări De Viaţă Consideră Că „un Contract De Reasigurareeste Un Acord Între Două Companii Dintre Care Una Acceptată Să Cedeze, Iar Cealaltă Acceptă Să Preia O Afacere De Reasigurare În Conformitate Cu Prevederile Specificate În Contract.”

Prima Formă De Reasigurare S-a Practicat În Europa Şi S-a Referit La Transportul Maritim,Urmârind Divizarea Riscurilor Şi A Daunelor Foarte Mari Care Nu Puteau Fi Suportate De O Singurăsocietate De Asigurări. Din Cauza Operaţiunilor Speculative, În Marea Britanie, Prin Legea Din 1746, Reasigurarea A Devenit Ilegală, Excepţie Făcând Situaţia În Care Societatea De Asigurare Devenea Insolvabilă, Dădea Faliment, Sau Patronul Deceda.

În Procesul De Dezvoltare A Reasigurărilor, Un Rol Important L-au Avut Brokerii Dereasigurări, Care La Început Erau Persoane Fizice, Iar Ulterior S-au Înfiinţat Societăţi De Brokeraj.Iniţial, Reasigurările Erau Numai Facultative, Însă Ulterior S-au Dezvoltat Reasigurările Numite Convenţional Obligatorii Şi Apoi Cele Mixte. O Dezvoltare Deosebită Au Dobândit-o Reasigurările Privind Incendiile, Care Datează Din Anul 1854.

Concomitent Cu Asigurările Maritime, De Transport, A Reasigurărilor De Toate Felurile, Auluat Fiinţă Si Asigurările De Persoane, Îndeosebi Asigurările De Viaţă, Urmând Ca Mai Târziu Să Seinstituie Si Reasigurările De Viaţă. Astfel, În Anul 1849, 17 Societăţi Scoţiene Pentru Asigurarilede Viaţă Au Încheiat Un Acord Privind Reasigurările De Viaţă. Concomitent Cu Asigurările Sireasigurările De Viaţă, S-au Practicat Încă Din Secolul Al Xix –lea Şi Asigurările Şi Reasigurărilede Persoane Împotriva Accidentelor.

Apariția Reasigurării Ca Fenomen Și Reasigurătorilor Ca Societăți Specializate De Asigurare Reunite În Vederea Desdăunării Colective În Fața Unui Risc A Apărut Odată Cu Cataclismele Asigurate, Cu Daunele De Mari Proporții, În Fața Cărora Evenimente De Genul Din 11 Septembrie 2001 Sau Valurile Tsunami Au Dovedit Că Altfel Nici Nu Se Mai Poate.

Definită Strict În Spiritul Legii, „reasigurarea Este Operațiunea De Asigurare A Unui Asigurător De Către Alt Asigurător, Primul Fiind Asigurat, Iar Cel De Al Doilea Reasigurător”.

Tratatele De Asigurări Extind Definiția: „reasigurarea Constituie Un Mijloc De Egalizare, Prin Divizare, A Răspunderilor Între Mai Mulți Asigurători, Dispersați Pe Arii Geografice Cât Mai Întinse, De Menținere A Unui Echilibru Rezonabil Între Primele Încasate Și Despăgubirile Datorate La Fiecare Asigurător În Parte”. Despre Reasigurări Se Poate Scrie Mult, Se Pot Face Speculații Cu Nemiluita, Pentru Că Până La Urmă Este Vorba De O Daună Pe Care Trebuie Să O Acopere Cel Puțin Doi Asigurători, În Care Cel Mai Abil Se Așază Cât Mai Bine La Adăpost.

Reasigurarea Are Si Ea Regulile Ei,De Regula Deosebit De Severe,Intrucat Este De Dorit Ca Inca De La Incheierea Contractului De Reasigurare Totul Sa Fie Clar Negociat ,Pentru A Se Evita Eventualele Conflicte Ce Pot Apărea La Desdaunare.Acest Lucru Este Necesar Deoarece:

(A) Reasigurarea Produce Efecte Numai Între Reasigurat Și Reasigurator, Adică As Iguratul Nu Se Poate Îndrepta, Cu Acțiune Împotriva Reasigurătorului, El Nefiind Participant La Contractul De Asigurare;

(B) Reasigurarea Nu Se Poate Încheia Pentru O Sumă Mai Mare Decât Cea Asigurată Prin Contractul De Asigurare;

(C) Cedând O Parte Din Riscurile Asumate,,Reasiguratul Se Comporta Cu Reasiguratorii La Fel Cum Se Comporta Asiguratii Cu El. (D) Intrucat Prin Reasigurare Reasiguratul Procedează De Fapt La O Împărțire A Riscurilor, Cedând Pe Cele Care Depășesc Posibilitățile Sale De Acoperire, El Poate Conveni Cu Reasigurătorii Să Primească, În Reciprocitate, O Parte Din Riscurile Acestora, În Acest Fel, Reasiguratul Devine Reasigurătorul Partenerilor Săi;

(E) Contractul De Reasigurare Poate Avea Diferite Forme, Deosebirile Dintre Acestea Constând Numai În Modul De Cuprindere, Respectiv De Angajare Al Părților. În Schimb Mai Trebuie Să Cuprindă: