Formele de Protecție a Cetățenilor prin Asigurările Sociale de Stat

CAPITOLUL 1

ASIGURARILE SOCIALE - APARITIE SI EVOLUTIE

1.1. Conceptul de asigurari sociale

O trasatura caracteristica si straveche a omului este aceea de a economisi o parte din resursele sale materiale în scopul de a depasi anumite evenimente calificate drept riscuri sociale, cum ar fi: boala, maternitatea, invaliditatea, accidentele de munca, boala profesionala, somajul, atingerea unei anumite limite de vârsta, etc.

Masurile de prevedere ce se realizeaza în mod independent, prin mijloace proprii, asigurarea materiala reprezinta un fapt personal, fara semnificatie juridica.

Daca masurile de prevedere se realizeaza prin intermediul unor structuri organizatorice constituite în cadrul colectivitatii atunci se poate vorbi de asigurari sociale, acestea prezentându-se ca o institutie juridica ori de câte ori implica existenta unor relatii sociale reglementate prin norme de drept.

Termenul de asigurari sociale este explicat în “Dictionarul explicativ al limbii romane” drept forma de ocrotire a oamenilor muncii, constând în acordarea de ajutoare materiale si asistenta medicala în cazuri de boala, în trimiterea la odihna sau la cura.

În “Dictionarul complet al economiei de piata” prin asigurare sociala (în limba engleza- “social insurance”, si în franceza “assurance sociale”) se întelege acea parte a relatiilor social economice si banesti cu ajutorul carora - în procesul repartitiei PIB - se formeaza, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din regiile autonome, societatilor comerciale din reteaua cooperativelor de consum, a membrilor cooperativelor mestesugaresti si asociatiilor agricole, a avocatilor, a taranilor, a mestesugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzatorilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucreaza la persoane fizice, a persoanelor care deservesc blocurile de locatari, aflate în incapacitate temporara sau permanenta de munca, în caz de batrânete si în alte cazuri prevazute de lege. De asemenea, asigurarile sociale ocrotesc si membrii familiilor persoanelor de mai sus.

În literatura juridica de specialitate au fost exprimate mai multe puncte de vedere în legatura cu definirea asigurarilor sociale.

Astfel, de catre un autor sunt definite “ca o veriga importanta a sistemului financiar si de credit” ele cuprinzând “acele relatii economice, exprimate în forma baneasca prin mijlocirea carora se repartizeaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii personalului muncitor, cooperativelor si membrilor lor de familie în caz de pierdere temporara sau definitiva a capacitatii de munca, la batrânete si în multe alte cazuri”.

Un alt autor are o parere contrarie precizând ca “în expresie baneasca” se prezinta cel mult fondurile si prestatiile de asigurari sociale, dar nu totalitatea relatiilor sociale.

Un alt punct de vedere acrediteaza ideea ca prin raporturile de asigurari sociale se au în vedere relatiile juridice care se nasc, se modifica si se sting în legatura cu acoperirea unor riscuri sociale ca atare determinate de lege.

Ca institutie juridica asigurarile sociale constituie un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materiala de batrânete, boala sau accident a persoanelor care sunt subiecte intr-un raport juridic de munca sau altor categorii de persoane prevazute de lege, precum si a urmasilor acestora. Din continutul acestei institutii fac parte si dispozitiile legale privind structura, functionarea si atributiile organelor înfiintate în scopul înfaptuirii dreptului la asigurare materiala, precum si cele referitoare la constituirea si utilizarea fondurilor banesti necesare.

În notiunea de asigurare sociala se cuprind si normele juridice privind recuperarea sociala si profesionala a persoanelor care, fiind încadrate în munca, nu mai pot lucra în meseria sau profesia lor, ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care produc invaliditate.

De asemenea, asigurarile sociale cuprind si reglementarile privind masurile pe care unitatile sunt obligate sa le ia pentru calificarea si încadrarea în munca a persoanelor handicapate precum si pe cele care se refera la plata ajutorului de somaj, alte forme de protectie sociala, precum si de sprijin în vederea reintegrarii lor profesionale prin calificare, recalificare si perfectionare.

În România, asigurarile sociale se realizeaza prin intermediul mai multor sisteme, dar forma tipica o constituie asigurarile sociale de stat, pentru ca acestea cuprind cea mai mare parte a persoanelor asigurate din România si ofera gama cea mai întinsa de prestatii de asigurari sociale. Pâna în 1992, 70% din beneficiarii de asigurari sociale erau cuprinsi în acest sistem.