Cuprins
- Introducere 3
- CAP. 1: Conceptul de fraudă, structura și factorii acesteia 4
- CAP. 2: Clasificarea fraudelor din sectorul asigurărilor 6
- 2.1. Fraude interne și externe 6
- 2.1.1.Fraude interne 6
- 2.1.2.Fraude externe 7
- 2.2. Fraude ușoare sau fraude grave 8
- 2.2.1.Fraude ușoare 8
- 2.1.2.Fraude grave 8
- 2.3. Fraude clasificate în funcție de procedura urmată de făptuitor 8
- CAP. 3: Impactul fraudei în Uniunea Europeană și impactul acesteia în asigurările din România
- 9
- 3.1. Frauda în Uniunea Europeană 9
- 3.2. Frauda în asigurările din România 10
- 3.2.1.Frauda în domeniul auto 11
- 3.1.2.Alte exemple de fraude 14
- CAP. 4: Prevenirea și combaterea fraudei 15
- 4.1. Proceduri pentru detectarea fraudelor 15
- 4.2. Activități corespunzătoare de formare 16
- Concluzii 18
- Bibliografie 19
- Webgrafie 19
Extras din proiect
Introducere
Asigurarea a fost și va rămâne în continuare una dintre cele mai actuale teme de cercetare, întrucât omul continuă să fie înconjurat de evenimente și situații care îi provoacă neliniste și neîncredere.
Astfel, nemaiținând cont de evenimente, calamități, și de dezvoltarea științei și tehnicii care face posibilă creșterea rapidă a producției, pot fi provocate accidente care să avarieze, să distrugă complet anumite mijloace de producție și bunuri de consum, sau să afecteze capacitatea de muncă și chiar și viața oamenilor.
Ce este frauda?
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, frauda este „săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție” .
Conform Asociației Internaționale a Supervizorilor în Asigurări, frauda în asigurări este prezentată ca fiind „acțiunea plănuită, pentru a realiza avantaje în mod incorect sau ilegal de către cei care săvârșesc frauda sau alți implicați" .
Noul Cod Penal actualizat 2018 - Legea 286/2009, Art. 245: Înșelăciunea privind asigurările prevede:
(1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, își cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Frauda simbolizează în continuare o problemă majoră cu care se confruntă industria asigurărilor, ce impune abordarea unor modalități de identificare și prevenire a acesteia. Problema ei a fost mult dezbătută până în prezent, fiind greu de eliminat atâta vreme cât îmbracă forme diverse, ajungându-se uneori și la situații în care fraudele sunt comise chiar de către asigurători. Prin urmare, ne propunem ca în următoarele capitole să aflăm cât mai multe despre frauda în sfera asigurărilor, dar și ce impact are aceasta în sistemul economico-social.
CAP. 1: Conceptul de fraudă, structura și factorii
acesteia
Conceptul de fraudă prezintă o amplă semnificație, ce poate fi întâlnită sub mai multe forme, și care își face simțită prezența în toate aspectele vieții economice și sociale ale unei țări.
Frauda apare pentru prima dată ca și concept teoretic pentru prima dată în secolul al XIV-lea, ca și înșelăciune specifică făcută intenționat cu scopul de a induce în eroare o altă persoană, respectiv alte persoane, pentru a primi foloase necuvenite și a o determina pe aceasta/a îi determina pe acestia să renunțe la un drept legal.
Frauda în sectorul asigurărilor cuprinde totalitatea infracțiunilor săvârșite într-o anumită perioadă determinată în sistemul de asigurări, pe teritoriul național. Aceasta poate fi înțeleasă ca denaturarea voită a faptelor de către asigurat în cazul despăgubirii pentru acoperirea pagubelor suferite. Frauda în asigurări se referă la mărirea intenționată și artificială a pretențiilor de asigurare și pretenția la cereri de despăgubire în urma unor pierderi ce nu au avut loc sau care au fost înscenate.
Frauda, în general, precum și frauda în asigurări, poate fi structurată în trei categorii: fraudă legală, fraudă reală și fraudă aparentă.
- Frauda legală: este formată din totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunțat hotărâri de condamnare rămase definitive;
- Frauda reală: asamblează totalitatea faptelor penale săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată;
- Frauda aparentă: este alcătuită din totalitatea infracțiunilor din sistemul de asigurări semnalate sistemului justiției penale și înregistrate ca atare.
Diferența dintre frauda reală și cea aparentă este denumită ″cifra neagră a fraudei″ ce reprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute organelor din sistemul justiției penale.
Există o serie de fapte ce conduc la comiterea fraudei, și anume: declararea de lucruri neadevărate în momentul încheierii contractelor, prezentarea unor date false cu privire la riscul asigurat, acordarea de despăgubiri necuvenite, întocmirea unor devize de reparații neconforme cu realitatea, falsul, uzul de fals și abuzul în seviciu atunci când este implicat și un angajat al firmei de asigurare sau organul de constatare.
Bibliografie
Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic,București 2016, p.448
Drăghici Marius, Asigurătorul-garant al plății, Editura C.H. Beck, București 2009, pag. 338
M.D. Bogdan, Controlul în asigurări, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005, pag.112, pag. 113;
Nicolae Moldoveanu, Combaterea fraudei în asigurări, Ed.Bren, București, 2002, pag.108
Webgrafie
www.1asig.ro;
www.capital.ro;
www.asfromania.ro;
eur-lex.europa.eu;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Frauda in asigurari si implicatiile economico-sociale ale acesteia.docx