Implicarea trezoreriei statului în asigurarea stabilității financiare

1. Concepte de bază privind organizarea şi funcționarea Trezoreriei Publice

Trezoreria publică, ca şi concept şi tendințe în evoluția sa referitoare la organizarea, funcționarea şi atribuțiile acesteia în diverse etape ale istoriei sale, a urmat îndeaproape cursul dezvoltării economico-sociale a societății, în general, şi al finanțelor publice, în special.

Aşadar, gradul de dezvoltare, precum şi complexitatea operațiunilor financiare pe care le efectuează trezoreriile publice în orice țară din lume, depind, în mod decisiv, de gradul de dezvoltare economică a țării respective, de proporția în care statul intervine în economie, inclusiv de abundența sau sărăcia resurselor financiare publice pe care statul le administrează.

Organizarea Trezoreriei publice în România, inițial sub denumirea de „Trezoreria Finanțelor Publice” (1993), şi mai apoi de „Trezoreria Statului”, a constituit o necesitate obiectivă, determinată de mutațiile care s-au produs în economia şi finanțele româneşti după 1989.

În acest sens, o dată cu trecerea la economia concurențială de piață, rolul finanțelor publice s-a amplificat semnificativ, fiind răspunzătoare de administrarea, angajarea şi utilizarea cât mai eficientă a resurselor financiare publice. Astfel, era necesară crearea unui organism, a unei instituții care să supravegheze împlinirea acestui deziderat.

În plus, reforma sistemului bancar, structurat în două mari părți: Banca Națională a României, pe de o parte, cu funcțiile tradiționale de Bancă Centrală, şi sistemul băncilor comerciale, care au drept obiectiv principal crearea de produse şi servicii bancare aducătoarea de profit, şi nu de colectare sau administrare a banilor publici, a fost o altă cauză importantă a creării acestei autorități.

În contextul celor discutate anterior, în execuția componentelor bugetului general consolidat s-au înregistrat multe nereguli şi deficiențe cu ocazia formării şi folosirii resurselor financiare publice, neajunsuri care au determinat crearea şi în România, ca de altfel şi în restul țărilor dezvoltate ale lumii, a unei instituții financiare specializate a statului cu rolul de a constitui, gestiona şi utiliza, în mod corespunzător, resursele financiare ale țării.

Mulți autori au studiat importanța şi atribuțiile Trezorerie publice din timpurile moderne şi au ajuns la concluzia că aceasta are prerogative numeroase, competențe diverse şi un rol deosebit de important în gestionarea resurselor financiare publice ale unui stat.

Din diversele definiții date Trezoreriei de numeroşi autori, autohtoni sau străini, putem desprinde câteva caracteristici esențiale ale acesteia pe care le sintetizăm astfel:

- Trezoreria este un „serviciu al statului care efectuează, conform legilor de finanțare, operațiile de casă şi de bancă care cuprinde gestiunea finanțelor publice şi care exercită asupra ansamblului activităților financiare puterile de tutelă conferite statului” ;

- Trezoreria constă în „servicii aduse statului ce cuprind efectuarea, pe contul său şi pentru al altor colectivități administrative operațiunile de casă (încasări şi plăți), de bancă (mişcări de creanțe şi de datorii) şi de contabilitate necesare gestiunii finanțelor publice. În plus, trezoreria exercită activitatea de administrație, de tutelă, de finanțare sau de stimulare în materie economică şi financiară atât la nivel național, cât şi la nivel internațional” ;

- Trezoreria este „ca o casierie, în care sunt depuse şi gestionate fondurile statului, şi, la fel ca o bancă, cu activitate de credit pe termen scurt, este însărcinată să echilibreze în orice moment intrările şi ieşirile de fonduri”

Legiferarea organizării Trezoreriei Statului în România, imediat după evenimentele din '89, s-a axat mai mult pe determinarea exactă a locului, rolului şi atribuțiilor sale, fără a menționa însă, în mod explicit, o definiție a acesteia din punct de vedere conceptual. Sfera de cuprindere a Trezorerie Finanțelor Publice cuprindea totalitatea operațiunilor privind execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea şi utilizarea mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinație specială, gestiunea datoriei publice interne şi externe, precum şi alte operațiuni financiare efectuate în contul organelor administrației publice centrale.

Ulterior, prin alte acte normative , au fost stabilite cu exactitate tipul de operațiuni (încasări şi plăți) pe care Trezoreria Generală le efectuează în contul instituțiilor publice, precum şi atribuțiile şi funcțiile acesteia. Cu toate aceste adăugiri, noțiunea de Trezorerie nu primeşte încă o definiție explicită.