Initiativa O Platforma Europeana de Combatere a Saraciei

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Initiativa O Platforma Europeana de Combatere a Saraciei.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mosteanu Narcisa-Roxana

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Asigurari

Extras din document

CADRUL GENERAL

“Europa 2020” reprezintă strategia Uniunii Europene de creştere economică pentru următorii zece ani. Practic, într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE doreşte să devină o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Aceste trei priorităţi se sprijină reciproc şi sunt în măsură să ajute UE şi statele membre să obţină un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială. În practică, Uniunea a stabilit cinci obiective majore care privesc ocuparea forţei de muncă, inovarea, educaţia, incluziunea socială şi mediul. La rândul lor, statele membre au adoptat propriile lor obiective naţionale în aceste domenii și, în plus, beneficiază de diverse acţiuni la nivel european care vin în sprijinul Strategiei.

În acest proiect ne-am propus să analizăm una din acțiunile care vizează îndeplinirea obiectivelor “Strategiei 2020” și anume “Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale”. Fiind una dintre iniţiativele majore ale “Strategiei Europa 2020” pentru creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, aceasta a fost elaborată pentru a ajuta statele membre în îndeplinirea obiectivului care vizează scoaterea a 20 de milioane de persoane de sub ameninţarea sărăciei şi a excluziunii sociale. Platforma a fost lansată în 2010 şi va rămâne activă până în 2020.

În teorie, această platformă își propune să asigure autonomia cetățenilor. Ce presupune asta de fapt? În primul rând, vorbim de o rată ridicată a forței de muncă care se poate atinge doar prin investirea în dezvoltarea competențelor, combaterea sărăciei și modernizarea piețelor muncii și a sistemelor de formare și de protecție socială pentru a ajuta cetățenii să anticipeze și să gestioneze schimbările, precum și pentru a construi o societate solidară. În al doilea rând, este important ca beneficiile creșterii economice să fie accesibile în toate regiunile UE, inclusiv în regiunile periferice.

În practică, la nivelul Uniunii Europene, se dorește crearea unei platforme de cooperare, de evaluare colegială și de schimb de bune practici, prin care să se încurajeze acțiunile concrete, inclusiv prin acordarea de sprijin specific din fondurile structurale, în special din FSE. Totodată, se urmărește elaborarea și punerea în aplicare a unor programe care vizează promovarea inovării sociale în rândul grupurilor celor mai vulnerabile, în special prin punerea la dispoziția comunităților defavorizate a unor forme de educație și de formare și a unor oportunități inovatoare de încadrare în muncă, combaterea discriminării (de exemplu, a persoanelor cu handicap) și dezvoltarea unei noi agende pentru integrarea migranților, care să îi ajute pe aceștia să își valorifice la maximum potențialul. Nu în ultimul rând, se va realiza o evaluare a caracterului adecvat și a sustenabilității sistemelor de protecție socială și de pensii și identificarea modalităților de îmbunătățire a accesului la sistemele de sănătate.

În vederea combaterii sărăciei, se va acționa în cinci direcții. În primă fază, se vor elabora măsuri care să acopere tot spectrul politicilor: piaţa muncii, venitul minim garantat, îngrijirile de sănătate, educaţia, locuinţele şi accesul la un cont bancar de bază. Totodată, pentru o reușită garantată, este nevoie de o mai bună utilizare a fondurilor UE pentru a sprijini incluziunea socială. Comisia a propus alocarea a 20% din Fondul social european combaterii sărăciei şi excluziunii sociale. În ceea ce privește evaluarea acțiunilor întrevăzute, promovarea de date fiabile va demonstra eficienţa sau lipsa de eficienţă a inovaţiilor în materie de politică socială înainte ca acestea să fie implementate pe scară largă. În același sens, nu putem exclude derularea de parteneriate cu societatea civilă pentru a susţine mai eficient punerea în aplicare a reformelor politicilor sociale. Participarea persoanelor care se confruntă cu sărăcia s-a dovedit a fi un catalizator pentru strategiile privind incluziunea.

CADRUL NAȚIONAL

Printre obiectivele stabilite prin Planul Naţional de Reformă în legătură cu “Strategia Europa 2020” pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, România îşi propune să reducă numărul de persoane expuse riscului de sărăcie şi excluziune socială cu 580.000 de persoane până în 2020. Pentru a atinge acest obiectiv va fi nevoie de o soluţie complexă, precum şi de îmbunătăţirea incluziunii sociale, a locuinţelor, a accesului pe piaţa muncii şi la servicii de securitate socială, precum şi la servicii de educaţie şi sănătate de bună calitate.

Comparativ cu majoritatea statelor din UE, în România, gradul de sărăcie şi excluziune socială este mult mai mare, în anul 2011 înregistrându‐se o populaţie expusă la riscul de excluziune socială care reprezenta un procent de 40,3% din total populaţie, faţă de o medie UE de aproximativ 24%. Din totalul de 8.630.000 de oameni expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială în 2013, 4.740.000 de oameni au fost la risc de sărăcie materială (cu un venit disponibil sub 60% din venitul median), 6.280.000 sufereau de grave lipsuri materiale şi 1.140.000 locuiau în gospodării cu niveluri foarte scăzute de ocupare.

În ceea ce privește riscul de sărăcie sau de excluziune socială, în 2013 a fost mai mare în rândul femeilor decât al bărbaţilor (42,1% comparativ cu 39,4%), 48,7% dintre copiii români fiind expuşi riscului de sărăcie sau excluziune. Practic, vorbim de anumite grupuri vulnerabile. Cu toate acestea, sărăcia poate fi privită și înregistrată din multe puncte de vedere. De exemplu, din punct de vedere teritorial, în regiunea Bucureşti‐Ilfov se înregistrează cea mai mică incidenţă, fenomentul sărăciei fiind de aproape două ori mai prezent în regiunile Nord‐Est şi Sud‐Est. Între 2005 şi 2013, cele mai mari progrese în reducerea sărăciei au fost înregistrate în trei regiuni: Centru, Bucureşti lfov şi Sud‐Vest Oltenia, în Sud‐est şi Vest fenomenul suferind doar diminuări marginale. Totodată, în zonele urbane se înregistrează o sărăcie de 13.8%, iar în zonele rurale de 38%.

Așa cum aminteam mai sus, s-au avut în vedere mai multe grupuri, considerate vulnerabile, astfel încât să se poată găsi cauzele apariției sărăciei la acest nivel, precum și eventuale metode și actțiuni prin care “Strategia 2020” să își îndeplinească obiectivele. Vorbim, în primul rând de copiii și tinerii din familiile sărace, dar și persoanele de etnie rromă. 320.000 de copii (0‐17 ani) trăiau în sărăcie extremă în anul 2010. Copiii din zonele rurale şi copiii rromi sunt cei mai afectaţi. În anul 2010, rata sărăciei în rândul copiilor în mediul urban a fost de numai 3,5%, însă în mediul rural a fost de 12,4%. Ratele sunt semnificativ mai mari în rândul copiilor de etnie rromă: 27,3% din copiii rromi din mediul urban, comparativ cu 2% din copiii români şi 41,1% faţă de 10,6% în mediul rural. În ceea ce privește populația rromă, două treimi din populaţia aceasta trăieşte în sărăcie şi jumătate este expusă riscului de sărăcie extremă. Chiar dacă 619.000 de persoane (3,2% din populaţie) sunt rromi declaraţi, sociologii cred că numărul real al rromilor este mult mai mare. Părăsirea timpurie a școlii este o cauză majoră a sărăciei în rândul populației de rromi. Fetele de etnie rromă se confruntă cu riscuri mult mai mari de abandon școlar timpuriu și maternitate timpurie.

În al doilea rând, amintim de persoanele cu dizabilităţi. În anul 2011 existau 1,7 milioane de persoane cu dizabilităţi care le limitează capacitatea de muncă sau care aveau restricţii pe piaţa muncii. Din acest grup, se evidenţiază persoanele de sex feminin cu dizabilităţi, persoanele de peste 50 de ani şi copiii cu handicap. Persoanele cu dizabilităţi sunt dezavantajate în sistemul de învăţământ și, ulterior, din punct de vedere al ocupării forţei de muncă. 56% din persoanele cu dizabilităţi spun că nu au lucrat niciodată. Persoanele cu handicap se confruntă cu acces limitat la servicii de sănătate, servicii sociale şi la servicii de ocupare a forţei de muncă, care nu ţin cont de nevoile speciale ale acestora sau de accesibilitate pentru acest grup de persoane vulnerabile.

Fisiere in arhiva (1):

  • Initiativa O Platforma Europeana de Combatere a Saraciei.doc

Bibliografie

Comunicarea Comisiei Europa 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii
Raport privind sărăcia și incluziunea socială în România pentru anul 2009
Dimensiunea socială a Strategiei Europa 2020. Un raport al Comitetului pentru Protecție Socială.
Evaluarea Anului European privind combaterea sărăciei și a excluziunii sociale 2010
Raport privind combaterea sărăciei și ameliorarea politicilor de protecție socială
http://www.gandul.info/politica/rovana-plumb-noul-ministru-al-muncii-vrea-sa-scoata-din-saracie-580-000-de-romani-dar-nu-stie-sa-raspunda-la-intrebarea-ce-este-un-om-sarac-12191519
Strategia de Dezvoltare Regionala Nord-Est 2014-2020
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=961
www.mmuncii.ro
http://www.capital.ro/aproape-jumatate-dintre-romani-risca-saracia-187437.html
www.eurostat.com

Alte informatii

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori