Inovarea în asigurări sau extinderea ariei riscurilor asigurabile

INTRODUCERE

Omul in genere constientizeaza importanta unui lucru numai atunci cand ii lipseste sau dupa ce l-a pierdut, astfel prin analogie putem afirma ca asigurarea dobandeste atribute remarcabile in cazul in care nu este posibila.

In lucrarea de fata ne propunem sa analizam limitele riscurilor asigurabile si implicatiile acestora. De asemenea vom prezenta si exemple practice pentru a demonstra modul in care asiguratorii reusesc sa depaseasca dificultatile dezvoltate de riscurile noi precum si de schimbarile aparute in categoria riscurilor asigurabile. In ultima sectiune vom trata un subiect care face parte din realitatea zilnica, in ciuda faptului ca prezinta valente hilare pe alocuri sau chiar usor ridicole.

Lumea de azi, este puternic afectata de schimbare, proces care se desfasoara cu o viteza uimitoare. Astfel asiguratorii sunt obligati sa faca eforturi, sa gaseasca solutii pentru a se plia pe noile nevoi aparute. Progresul tehnologic poate fi o sabie cu doua taisuri pentru acestia deoarece pe de o parte aduce oportunitati pentru a se dezvolta, dar in acelasi timp sunt insotite si de noi provocari.

Un alt aspect de luat in considerare este faptul ca socurile politice si mai ales cele economice se transmit mult mai rapid decat in trecut.

Modalitatea in care lumea este interconectata accelereaza procesul de schimbare. Din 1998 pana in 2003 populatia globala a crescut cu 1% pe an, in timp ce PIB-ul real cu 2% pe an.

- volumul tranzactiilor globale a crescut cu 4% pe an

- volumul investitiilor straine directe a crescut cu 14% pe an

- numarul principalelor linii telefonice a crescut cu 6% pe an, volumul apelurilor internationale a crescut cu 10% pe an si numarul utilizatorilor de internet si telefonie mobila a crescut cu 29%, respectiv 33% pe an

Asigurarea presupune in principiu transferul riscului. In schimbul unei prime, asiguratorul preia asupra lui acest risc, urmand sa plateasca in cazul producerii acestuia o suma de bani pana la o anumita limita stabilita in contract. Dar nu toate riscurile pot fi acoperite, acest lucru fiind posibil numai daca sunt intrunite anumite conditii. Lucrarea de fata este menita pentru a analiza mobilitatea limitelor asigurabilitatii si implicatiile acesteia asupra industriei asigurarilor. Chiar daca imposibiltatea asigurarii este o provocare pentru asigurarori, acestia au fost expusi in trecut aceleasi probleme si pentru anumite riscuri care pareau initial inabordabile s-au identificat solutii. Asigurarile sunt o industrie in continua dezvoltare. Din 1980 volumul primelor pentru asigurari de viata a crescut in lumea industrializata cu 3,2% pe an mai repede decat PIB-ul, iar volumul celolalte prime de asigurari a crescut cu 0,6% pe an mai mult ca PIB-ul. In economiile in curs de dezvoltare procentele sunt si mai mari 8,9% pentru cele de viata si 1,3% pentru restul.

Mai multi factori, printre care cresterea bunastarii la nivel global si tendinta oamenilor de a se stabili in zone unde se petrec frecvent catastrofe naturale, pot explica cresterea volumului primelor de asigurare. Dar asiguratorii nu trebuie sa devina indiferenti la directia in care se indreapta piata si sa considere ca lucrurile merg de la sine in beneficiul lor.

I. NOTIUNI GENERALE DESPRE RISC- CONDITIE A ASIGURARII

În perceptia umană, riscul la modul cel mai general este considerat a fi un eveniment posibil şi de regula nedorit, previzibil sau imprevizibil producător de pierderi materiale si/sau morale. De asemenea poate fi asimilat cu o primejdie, un pericol, un inconvenient posibil, o întâmplare neplacută. In literarura de specialitate intalnim definiţia riscului economic dată în „Dicţionarul de economie” de Niţă Dobrotă care este aceea de eveniment sau proces nesigur şi probabil care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o activitate, operaţiune sau acţiune economică. Spre deosebire de incertitudine, riscul economic se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de probabilitatein vederea estimarii rezultatelor scontate, şi prin folosirea lor de către cei interesaţi.

Etimologia şi originea geografică a cuvântului risc sunt controversate. In limba franceză, risque apare la începutul secolului al XVI-lea, ca şi în limba germană (risiko). Se risquer (1. fr.) este atestat către 1580, iar riskieren (l. germ.) abia în secolul al XVII-lea. În engleză, risque este folosit în 1661, iar cu grafia risk în 1741. În castiliană, riesgo a fost utilizat către 1570. Se admite că toţi aceşti termeni au fost preluaţi, direct sau indirect, din italianul risco (mai târziu, rischio). Vechile atestări italiene nu sunt anterioare secolului al XIII-lea, provenind din formele latinizate superficial rischium, risigus, riscus. Acestea se regăsesc în expresii ca rischium et fortuna, risigum et periculum, folosite în diferite contracte. Etimologia cuvântului latin este, la rândul ei, obscură: poate fi vorba de resecare sau rixare, care au un sens asemănător. Sensul actual, diferit de acela de pericol, hazard, noroc s-a conturat în secolul al XVIII-lea, odată cu cercetarea ştiinţifică asupra riscului.