Limitele Asigurabilitatii Riscurilor

INTRODUCERE

Reprezentând un domeniu complex, ce îmbină armonios economia, finanţele, dreptul şi matematica, se consideră că asigurările au început să se dezvolte cu adevărat abia în perioada modernă.

Cu toate acestea, oamenii au conştientizat pericolele la care erau expuşi şi au incercat să se protejeze împotriva lor încă din cele mai vechi timpuri. Deoarece experienţa le demonstrase, înainte de toate, că pierderile pot fi mai uşor suportate atunci când sunt împărţite între mai multe persoane, prima formă de protecţie practicată a fost constituirea unor comunităţi bazate pe aceleaşi interese şi dispersarea riscurilor.

Tehnicile asigurării au apărut în civilizaţiile din Asia, Orientul Mijlociu Islamic, dar şi în Europa Medievală. În cele din urmă, comerţul european s-a extins spre America de Nord şi restul lumii şi odată cu acesta, s-a extins şi asigurarea.

Un aspect esential în viaţa si evolutia omului, inca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija fata de viitor, teama combinata cu precautie si intelepciunea cu siguranta unui lucru implinit. Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri. Asigurarea transfera riscurile si totodata daunele unei persoane catre o societate de asigurari oferind securitate financiara. Transferul riscului prin distributie a fost determinat in antichitate de catre navigatori si transportatori ai bunurilor pe apa prin impartirea marfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protectie.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o data cu nevoile de protectie existente la un moment dat pentru oameni si afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au inteles sa foloseasca asigurarea pentru a micsora riscurile ce pot aparea in tranzactiile comerciale si cele legate de protectia patrimoniului.

Asigurarea este definită ca fiind operaţia financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui.

Lucrarea de faţă ne introduce în acest câmp larg al asigurărilor prin prezentarea câtorva concepte principiale despre risc (definire, notiuni) atinge punctul central al limitelor asigurabilităţii riscurilor şi trasează o linie definitorie între riscurile asigurabile şi riscurile excluse.

1. RISCUL

1.1. DEFINIRE. NOŢIUNI ALE RISCULUI ÎN ASIGURĂRI.

Riscul este definit conform DEX - posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă, pericol posibil. În uzul general al limbii, riscul are oarecum aceeasi semnificaţie cu pericolul Specialistii în asigurãri prin expresia risc înţeleg pericolul, primejdia.

Pe lângã aceasta, riscul are si o a doua semnificaţie. În loc sã vorbim despre asigurarea “X”, vorbim despre riscul “X”. Denumim astfel risc o anumitã poliţã de asigurare sau persoanele care sunt asigurate prin poliţa respectivã.

Riscul poate avea mai multe valenţe: pericol, prejudiciu, pagubă, pierdere la bunuri; afectare corporală la persoane, având ca efect invaliditatea corporală sau decesul.

Mãrimea pericolului nu este complet unitarã pentru fiecare asigurare în parte. Pericolul de accident este foarte scãzut pentru un funcţionar de birou si este foarte ridicat pentru un tinichigiu de acoperisuri. Astfel, pericolele depind de anumite însusiri ale ale persoanelor asigurate, pe care le denumim caracteristicile pericolului. Riscul are, după cum am văzut, o sferă largă de extindere. Protecţia impotriva riscului de accidente este o alternativă. In acest context, pârghiile de protecţie sunt variate. Una dintre ele o constituie asigurarea.

Conform definiţiei adoptate de Organizaţia de Cooperare şi dezvoltare economică în 1983, „riscul este constituit din probabilitateaca un fapt cu consecinţe nedorite să se producă”.

Riscul este o noţiune greu de definit, dar poate fi descris şi ca probabilitatea ca evenimentele să mai evolueze mai rău decât s-a prevăzut. Dacă totul ar fi cunoscut cu certitudine, atunci sarcina asigurătorului şi aautorităţilor de supraveghere a asigurărilor ar fi foarte uşoară. Însă asigurătorul nu ştie cu certitudine ce tarife să atribuie riscurilor asigurate, care sunt rezervele necesare sau care sunt rezultatele investiţiilor făcute. Singurele certitudini în viaţă sunt decesul şi impozitele, după cum spunea un cnoscut clasic, dar când se va întâmpla decesul şi care va fi suma pe care o va plăti ca impozit nimeni nu poate spune cu adevărat. Deci rezultatul conţine încă o daă de incertitudine.

1.2. NOŢIUNI ALE RISCULUI ÎN ASIGURĂRI.

Riscul reflectă gradul de probabilitate a ivirii unui pericol pentru care se încheie asigurarea, iar alteori proporţia răspunderii asigurătorului.

Riscul înseamnă evenimentul (calamităţile naturale sau accidentul) care produce pagube şi contra apariţiei căruia se acordă aprecieri prin asigurare.

Riscul înseamnă obiectul asigurării ( de exemplu, bunul în cazul asigurărilor de bunuri).