Management în Asigurări

Influenţa asigurărilor asupra economiei

Asigurarea constituie o ramură creatoare de valoare adăugată. Astfel, pe măsură ce veniturile cresc şi nevoile vitale sunt satisfăcute, oamenii sunt dispuşi să sacrifice o parte din veniturile lor disponibile pentru procurarea unor bunuri şi servicii care nu sunt de primă necesitate.

Volumul total al primelor de asigurare creşte atunci când:

- un număr din ce în ce mai mare de oameni conştientizează utilitatea asigurării ca mijloc de protecţie;

- veniturile realizate de aceştia acoperă nu numai nevoile primordiale de trai, dar şi unele necesităţi considerate secundare şi disponibilizează chiar unele sume pentru economisire.

În ceea ce priveşte persoanele juridice, pe măsură ce cresc complexitatea proceselor tehnologice, gradul de tehnicitate a utilajelor din dotarea fabricilor şi valoarea bunurilor aflate în depozite, în producţie ori în reţeaua de desfacere, creşte şi vulnerabilitatea acestora în faţa pericolelor de tot felul. Pentru a se pune la adăpost de eventualele pierderi, agenţii economici consimt să apeleze la protecţia societăţilor de asigurare, în loc să se limiteze la autoprotecţie.

Dezvoltarea asigurărilor şi îmbunătăţirea raportului dintre prime şi produsul naţional brut este rezultatul acţiunii conjugate a unor factori subiectivi şi obiectivi. Dintre aceştia, factorul cel mai important îl constituie creşterea venitului mediu pe locuitor. Din experienţa internaţională, rezultă că pe măsură ce creşte produsul intern brut pe locuitor, creşte şi mărimea primelor de asigurare ce revin pe un locuitor sau, invers, cu cât este mai mic produsul intern brut, cu atât mai reduse sunt cheltuielile pentru asigurări ce revin în medie pe un locuitor.

Asigurarea constituie o ramură creatoare de locuri de muncă. Asigurările prezintă importanţă pentru economia unei ţări nu numai pentru că participă la procesul de creare de valoare adăugată, dar şi pentru faptul că oferă locuri de muncă pentru un număr deloc neglijabil de persoane.

Asigurarea este o ramură participantă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară. Pentru a face faţă obligaţiilor curente şi viitoare asumate faţă de asiguraţi şi faţă de beneficiarii contractelor de asigurări (cu precădere a celor de viaţă) societăţile de asigurări au obligaţia constituirii unor rezerve (de prime, de daune). Păstrarea în deplină siguranţă şi fructificarea în condiţii cât mai bune a respectivelor rezerve sunt imperios necesare, deoarece ele acoperă angajamentele asigurătorului faţă de terţi şi, în plus, la stabilirea primelor de asigurare s-a luat în calcul venitul ce poate fi obţinut prin fructificarea acestora pe piaţă.

Fructificarea rezervelor de prime şi de daune, constituite la dispoziţia societăţilor de asigurare, se face prin plasarea acestora în acţiuni, obligaţiuni sau participaţii ale societăţilor comerciale, în bonuri de tezaur, obligaţiuni sau în alte înscrisuri ale împrumuturilor de stat, depuneri pe termen la bănci, acordarea de împrumuturi asiguraţilor în contul sumelor asigurate la asigurările de viaţă, achiziţionarea de bunuri imobiliare etc.

Politica de plasamente a fiecărei societăţi de asigurări este dictată atât de natura rezervelor constituite, de posibilităţile concrete de fructificare oferite pe piaţa financiară, cât şi de prevederile legale privind nivelul lichidităţilor ce trebuie asigurate în orice moment şi de proporţiile investiţiilor în bunuri imobiliare.

Astfel, societăţile de asigurări îndeplinesc un rol de intermediar între asiguraţii – deţinători de resurse şi persoanele juridice şi fizice – solicitanţi de resurse de împrumut. Acest rol se apreciază conform volumului fluxurilor băneşti pe care societăţile de asigurări le orientează către diverşi solicitanţi.

Societăţile de asigurare pun la dispoziţia autorităţilor publice, a societăţilor comerciale de producţie şi a băncilor un volum însemnat de resurse financiare şi participă totodată la un proces de intermediere financiară nemonetară, cu efecte pozitive asupra stabilităţii monedei naţionale.

Fluxurile de resurse financiare care pornesc de la societăţile de asigurări către diverşi beneficiari nu sporesc masa monetară în circulaţie, ci doar o redistribuie: căpătând o destinaţie productivă, resursele provenind de la societăţile de asigurări contribuie la consolidarea echilibrului monetar, iar prin participarea la acoperirea deficitului bugetar, evită apelul la emisiune monetară pentru finanţarea acestuia.

Plasamentele societăţilor de asigurări pot avea şi un caracter monetar. Acest lucru are loc atunci când se acordă împrumuturi pe baza poliţelor de asigurări de viaţă. Masa monetară creşte cu sumele acordate în acest fel asiguraţilor, însă aceasta este nesemnificativă şi este controlată.

De asemenea, societăţile de asigurări influenţează balanţa de plăţi a ţării atunci când pe lângă asigurări directe mai efectuează şi operaţii de reasigurare. În măsura în care activităţile de reasigurare depăşesc cadrul naţional, apar fluxuri în valută constând în prime, comisioane, despăgubiri, participări la beneficii primite sau plătite. Toate aceste sume se reflectă în balanţa de plăţi, influenţând-o pozitiv sau negativ, după caz.

Asigurarea reprezintă şi factor de reducere a incertitudinii economice şi mijloc de reluare a activităţii vremelnic întrerupte. Încheierea contractului de asigurare semnifică opţiunea pentru protecţia oferită de către societatea de asigurări în schimbul autoprotecţiei. Astfel, pentru un asigurat viitorul capătă o anumită certitudine, în sensul unei garanţii primite cu privire la sprijinul financiar.