Modalitățile de încetare a contractului de asigurare

În orice sferă a activităţii umane există riscul survenirii unor întîmplări imprevizibile, în urma cărora pot fi aduse prejudicii vieţii, sănătăţii sau patri¬moniului persoanelor. Acest fapt determină necesitatea luării unor măsuri de precauţie şi de compensare a pierderilor cauzate de diferite calamităţi naturale, incendii, fur¬turi, accidente, cît şi de diverse situaţii neprevăzute de natură economică.

Elaborarea, implementarea şi utilizarea zilnică a unor astfel de măsuri de protejare împotriva riscurilor constituie un element indispensabil al existenţei umane, iar asigurarea este una dintre cele mai efective posibilităţi în acest sens.

Într-o societate modernă, alături de economii şi investiţii, asigurările constituie un pilon de bază al succesului financiar al unei persoane fizice sau juridice. Din această perspectivă este imperativă conştientizarea clară a rolului asigurărilor în sociate – acestea nu constituie un lux, dar o necesitate.

Pe de altă parte, evoluţia şi complexitatea asigurărilor sunt indisolubil legate de formele specifice în care sunt materializate relaţiile dintre asigurat şi asigurător – contractele de asigurare. Contextul dat relevă semnificaţia deosebită a contractelor de asigurări atît din punct de vedere teoretic şi practic. Este necesară, aşadar, cunoaşterea profundă a formelor acestora, particularităţile şi modalităţile lor specifice de încheiere şi încetare, pentru ca sistemul de relaţii juridice şi economice din cadrul asigurărilor să fie de un nivel mai înalt al profesionalimsului şi eficienţei.

Obiectivele propuse în cadrul acestei lucrării sunt: elucidarea conceptului de contract de asigurare, prezentarea necesităţii şi evoluţiei diverselor forme de contractare a asigurărilor, precum şi relevarea importanţei asigurărilor pentru economia de piaţă. De asemenea, în context practic, se propune prezentarea modalităţilor de încheiere şi încetare a contractelor de asigurare, efectele pe care le implică încetarea lor, atît din punct de vedere general, cît şi conform noii legislaţii din Republica Moldova cu privire la asigurări, care, la momentul actual, pentru toate companiile de asigurări, dar şi pentru întreg mediul financiar al ţării reprezintă o adevărată provocare.

CAPITOLUL I. IMPORTANŢA ŞI ROLUL ASIGURĂRILOR ÎN

ECONOMIA DE PIAŢĂ

1.1 Contractul de asigurare: definiţie, caracteristici şi clasificări

Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecţia persoanelor fizice şi juridice în calitate de asiguraţi împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către societăţi specializate, în calitate de asigurători. Totodată, asigurarea reprezintă o operaţiune economico-financiară prin care partea denumită asigurător despăgubeşte, în cazul producerii unui eveniment nefast, partea denu¬mită asigurat, printr-o sumă de bani (indemnizaţia de asigurare sau suma asigurată). Asigurătorii preiau anumite riscuri în schimbul plăţii de către asiguraţi a unei sume de bani, denumită primă de asigurare. Astfel, în cazul producerii unor evenimente sau fenomene supuse asigurării, asigurătorul urmează să-1 despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite.

Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contri¬buie cu o sumă (primă de asigurare) relativ modestă la crearea fondului de asigurare din care sunt acoperite daunele suferite, plătind asigurătorului o sumă relativ mică în raport cu nevoile sale de protecţie, asiguratul va primi în schimb garanţia că va fi despăgubit în condiţiile producerii unei pagube. Deoarece nu toţi asiguraţii suportă pierderi, este astfel posibilă acoperirea daunelor.

Principiul mutualităţii este aplicabil, deoarece, la rîndul său, se bazează pe acţiunea legii numerelor mari (care este o lege statistică avînd următorul enunţ: cu cît este mai mare numărul expunerilor Ia risc, cu atît probabilitatea daunelor produse se va apropia de valoarea probabilităţii daunelor estimate).