Particularitățile și căile de perfecționare a contabilității veniturilor în organizațiile de аsigurări

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii, ce cuprinde protejarea intereselor personale şi patrimoniale ale persoanei fizice şi juridice (asigurat) prin formare de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare, plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia ca la producerea cazului asigurat să compenseze asiguratului suma asigurată sau despăgubirea de asigurare în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Dezvoltarea pe larg a relaţiilor de piaţă în Republica Moldova a schimbat esenţial situaţia în sfera asigurărilor. Anterior, în economia centralizată asigurarea purta un caracter mai mult formal. Pe atunci, în conştiinţa sovietică, asigurarea nu prezenta un component obligatoriu al organizării vieţii.

În cadrul economiei de piaţă asigurările reprezintă pe de o parte un mijloc de protejare a afacerilor şi patrimoniului cetăţenilor, iar pe de altă parte o activitate comercială ce generează profituri. Veniturile companiilor de asigurări se compun din veniturile din activitatea de asigurare propriu-zisă, investirea fondurilor băneşti temporar libere etc.

În condiţiile economiei de piaţă întreprinderea ca element independent al sistemului economic interacţionează cu partenerii de afaceri, bugetele la diferite nivele, deţinătorii de capital şi alţi subiecţi, proces ce condiţionează apariţia relaţiilor financiare.

În aceste condiţii, rolul contabilităţii constă în asigurarea cu informaţii obiective şi veridice a tuturor utilizatorilor, mai ales proprietarilor şi conducătorilor de întreprinderi.

Modificarea sistemului de relaţii publice, utilizatorilor de informaţie, cadrul drepturilor civile, precum şi necesitatea de racordare a sistemului de contabilitate la Standardele internaţionale, condiţionează necesitatea de transformare a sistemului de contabilitate în Republică.

Reforma sistemului de contabilitate în Republica Moldova a demarcat odată cu adoptarea Legii contabilităţii în 1995, precum a şi elaborat, şi a aplicat în practica contabilă Planului de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor aprobat prin Ordinul nr. 147 din 30 decembrie 1997 al Ministerului Finanţelor. Potrivit acestui document, în practica contabilă a fost introdus un şir de conturi noi de evidenţă, care sunt dictate de necesităţile cuprinderii prevederilor Standardelor naţionale de contabilitate. A fost modificată semnificativ metodologia contabilităţii activelor curente şi pe termen lung, capitalului propriu şi datoriilor.

Scopul de bază a organizării contabilităţii este adaptarea sistemului naţional de contabilitate la Standardele internaţionale, ţinând cont de cerinţele economiei de piaţă şi utilizatorilor externi de informaţie.

Contabilitatea la general şi în deosebi contabilitatea veniturilor în cadrul organizaţiilor de asigurări are o serie de particularităţi specifice, condiţionate de caracterul activităţii în domeniul asigurărilor.

Activitatea de asigurare din Republica Moldova este supravegheată de organul de stat -Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, funcţiile de bază a căruia sunt protecţia deţinătorului de poliţă şi promovarea unei pieţe sigure şi eficiente, astfel încât organizaţiile de asigurări să respecte legislaţia şi reglementarea în vigoare, guvernatoare ale industriei asigurărilor.

Ca bază pentru reflectarea operaţiilor economice privind activitatea organizaţiilor de asigurări se aplică Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor menţionat mai sus.

Însă, ţinând cont de specificul ramurii şi necesităţile vitale ale acestora, de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, la 14 aprilie 1998 au fost aprobate grupe suplimentare de conturi şi conturi de gradul întâi, cu unele modificări şi completări ulterior aprobate la 3 iunie 1999.

Aceste modificări au fost cerute şi de specificul contabilităţii veniturilor din asigurarea directă, din activitatea de reasigurare, care în mod direct au influenţat la evidenţa formării şi utilizării rezervelor de asigurare cerând, modificarea metodologiei formării şi contabilizării acestora.

Contabilitatea adecvată a veniturilor din asigurări influenţează nemijlocit la calcularea rezultatului financiar al activităţii organizaţiilor de asigurări cu toate consecinţele şi serveşte drept bază pentru elaborarea strategiilor şi deciziilor administrative, determină rezervele de sporire a eficienţei serviciilor respective. Acest fapt a şi contribuit la determinarea temei tezei de doctorat în cauză.

Problemele, vizând contabilitatea, în specific şi particularităţile contabilităţii în asigurări, sunt examinate în lucrările savanţilor de notorietate din diferite ţări, cum ar fi B.Needles, H.Anderson (S.U.A.); V.Ciurel, F.Berceaf, C.Alexa, Gr.Bistriţeanu, L.Cistelecan, M.Negruţiu (România); D.Bland, D.D.Hempton (Anglia); A.Manes, P.Kristofor, S.Ştochazen (Germania); N.Z.Veşciunova, F.N.Belokoneva, T.I.Kaspina, N.N.Kuzminov (Federaţia Rusă) ş.a.

În publicaţiile autorilor nominalizaţi au fost soluţionate multiple probleme, însă problemele ce ţin de contabilitatea veniturilor în organizaţiile de asigurări şi în deosebi ce ţin de modul de reflectare la venituri a primei de asigurare pe contractele de asigurare directă, coasigurare, reasigurare şi retrocesiune, calculelor şi contabilităţii rezervei primei necâştigate şi altele sunt insuficient investigate şi necesită precizări şi o studiere mai profundă.