Pensiile Private

1. Privire generală asupra sistemului de pensii private din România

În contextul unui fenomen tot mai accentuat de îmbătrânire a populaţiei care pune presiune din ce în ce mai mare asupra mecanismelor de protecţie socială, gestionarea sistemului public de pensii a reprezentat o provocare pentru toate statele lumii, inclusiv pentru cele dezvoltate economic, cu sisteme de securitate socială cu tradiţie.

Astfel, atât la nivel european cât şi la nivel naţional, s-a ridicat problema reformării acestor sisteme pentru a se asigura sustenabilitatea mecanismelor publice de pensii, în vederea creşterii calităţii vieţii pensionarilor la un nivel mai apropiat de cel din perioada activă. Reforma s-a concretizat în introducerea şi implementarea, în cadrul sistemului de asigurări sociale, a două noi mecanisme de pensii, unul obligatoriu, celălalt facultativ, ambele administrate de către companii private.

În perioada 2005 – 2008, România a implementat strategia de reformare şi modernizare a sistemului de pensii, bazată pe diversificarea surselor de obţinere a pensiilor (sistem multipilon), încadrându-se în tendinţele europene în domeniu. În această perioadă decisivă pentru reformă au fost elaborate legile de bază ale sistemului de pensii private: Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative şi Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. Astfel, a fost stabilit şi consolidat cadrul legislativ care reglementează organizarea şi funcţionarea entităţilor de pe piaţa pensiilor private, precum şi supravegherea prudenţială a administrării acestor fonduri. Un alt moment important pentru perioada de început a pensiilor private în România a fost înfiinţarea şi demararea activităţii Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), autoritatea administrativă autonomă de reglementare şi supraveghere prudenţială, aflată sub control parlamentar, care asigură controlul public, transparent şi eficient, al gestionării sistemului pensiilor private.

Sistemele de pensii din toată lumea se află într-o perioadă de reinventare, evoluţie. Costurile mari ale vechilor sisteme au condus la regândirea acestora şi la apariţia sistemului de contribuţii definite, în care pensia este strict determinată de aportul personal adus de fiecare şi fructificat de-a lungul vieţii prin investiţii. România, prin implementarea sistemului de pensii private, s-a aliniat la aceste tendinţe. În continuare, stabilitatea şi predictibilitatea sistemului vor juca un rol esenţial pentru construirea încrederii în pensiile private

Ce înseamnă reforma pensiilor?

Extinderea bazelor sistemului de pensii prin adăugarea a încă două surse de pensie (Pilonul II şi Pilonul III), suplimentar pensiei publice (Pilonul I).

PILONUL II este denumirea dată sistemului fondurilor de pensii administrate privat, cu contribuţii definite, obligatorii pentru persoanele cu vârste până în 35 ani şi opţionale pentru persoanele cu vârste cu¬prinse între 35 şi 45 de ani.

PILONUL III este denumirea dată sistemului fondurilor de pensii facultative, administrate de com¬panii private, sistem bazat pe conturi individuale şi aderare facultativă.

1.1 Sistemul fondurilor de pensii administrate privat (obligatorii) PILONUL II

Pensiile administrate privat, Pilonul II sau “pensiile private obligatorii”, aşa cum mai sunt cunoscute de publicul larg, se caracterizează prin direcţionarea unei cote din contribuţia personală de asigurări sociale, plătită lunar în sistemul public, către fonduri de pensii administrate privat. Contribuţiile se plătesc pe toată perioada în care persoana are calitatea de contribuabil în sistemul public de pensii.

Aderarea la sistemul pensiilor administrate privat este obligatorie pentru salariaţii cu vârsta de până la 35 ani şi opţională pentru cei care au între 35 şi 45 ani. Odată intrat în acest mecanism, conform legislaţiei în vigoare, nu există posibilitatea ieşirii din sistemul de pensii administrate privat, dar este permis transferul între fonduri.

Trebuie precizat că investiţiile constituite din activele acestor fonduri sunt reglementate, supravegheate şi se efectuează potrivit claselor de risc ale fiecărui fond în parte, în condiţii de eficienţă şi prudenţialitate.

Dreptul la pensia administrată privat se deschide la momentul pensionării, în concordanţă cu vârsta de pensionare din sistemul public. Plata pensiei se va face de către un furnizor de pensii private, iar pensia este stabilită pe baza calculului actuarial şi a activului personal net, în funcţie de suma acumulată din contribuţii şi din investirea acestora de către administratorul fondului de pensii. În cazul persoanelor ale căror active personale nete, la data deschiderii dreptului la pensie, sunt prea mici pentru a putea primi o pensie privată, precum şi în cazul persoanelor pensionate prin invaliditate, pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, banii pot ajunge la beneficiar sub formă de plată unică.

Potrivit legii, administratorii sunt obligaţi să contribuie la un Fond de Garantare, iar legea stabileşte şi alte elemente de siguranţă pentru sistemul Pilonului II: separarea activelor fondului de cele ale administratorului, constituirea provizioanelor tehnice, rata minimă de rentabilitate, garantarea contribuţiilor nete ş.a. De asemenea, depozitarul activelor şi auditorul financiar acţionează precum o centură de siguranţă asupra activelor fondurilor de pensii private.

Când a fost lansat PILONUL II?

Aderarea iniţială la fondurile de pensii administrate privat s-a desfăşurat în perioada 17 septembrie 2007 – 17 ianuarie 2008 şi a presupus obligaţia tuturor persoanelor eligibile cu vârsta de până în 35 de ani de a alege unul dintre cele 18 fonduri de pensii administrate privat autorizate de către CSSPP şi prezente în acel moment pe piaţă.

Persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 şi 45 de ani au avut, de asemenea, posibilitatea să adere, acestea nefiind însă obligate să facă acest lucru. Ulterior aderării iniţiale, persoanele obligate să adere şi care nu au ales un fond de pensii în perioada menţionată au fost repartizate aleatoriu.