Performanța bugetară în România versus țările din Uniunea Europeană în perioada 2008-2014

INTRODUCERE

Performanţa bugetară reprezintă capacitatea unei administraţii sau instituţii publice de a-şi procura resursele într-o manieră economică şi de a utiliza aceste resurse într-o manieră eficace în scopul obţinerii rezultatului dorit.

Studiile în domeniu subliniază faptul că adoptarea unui sistem coerent de măsurare a performanţei necesită definirea clară a ceea ce cuantificăm, a sistemelor de măsurare şi a modului în care utilizăm sistemele de măsurare a performanţei.

Necesitatea unui sistem de măsurare a performanţei poate fi justificată, printre altele, de faptul că deciziile cu privire la alocarea de resurse trebuie să fie luate pe baze clare, fundamentate, utilizând aşa-numitul sistem de management al performanţei.

Dezvoltarea unui sistem de management al performanţei înseamnă a pune în practică un sistem care să asimileze activităţilor costurile acestora, să măsoare performanţa, să dezvolte standarde specifice şi să compare costurile şi nivelele de performanţă atinse cu cele stabilite.

Potrivit practicii internaţionale, insitutia specializată în elaborarea proiectului de buget este fie Ministerul Finanţelor, în Europa.

PROVOCĂRI INDUSE DE CRIZA FINANCIARĂ

Economia globală a intrat în anul 2008 în cea mai mare criză economică după marea recesiune din anul 1930, care a afectat atât ţările dezvoltate, cât şi ţările emergente, demonstrând gradul de interdependenţă a economiilor lumii.

Începând cu ultimul trimestru al anului 2008 criza s-a propagat şi în România în contextul în

care economia ţării noastre a înregistrat o creştere nesustenabilă (7,3% în anul 2008) care a alimentat un deficit de cont curent excesiv de circa 11,6% din PIB în anul 2008. Ca şi în alte ţări, gestionarea boomului economic s-a dovedit a fi dificilă, politica fiscală a alimentat dezechilibrele prin cheltuirea veniturilor aferente creşterii suplimentare, ceea ce a condus la

deficite fiscale mai mari.

Criza financiară a pus în faţa guvernelor o serie de provocări, dintre care cele mai importante:

-o nouă abordare a politicilor fiscal bugetare de către guverne, care trebuie să facă alegeri de cheltuieli raţionale şi inteligente, să analizeze costurile acţiunilor întreprinse şi să reproiecteze cheltuielile pentru a obţine efecte maxime, în condiţiile resurselor limitate;

-un răspuns global coordonat al autorităţilor din ţările afectate care să se concentreze pe o mai bună recunoaştere a tuturor actorilor, care să includă şi ţările în curs de dezvoltare;

-necesitatea recunoaşterii îmbunătăţirii serviciilor publice şi reforma acestora

Gradul de afectare al economiilor lumii de către criză depinde de vulnerabilităţile fiecărei economii, iar modul în care Guvernele răspund depinde de resursele disponibile, de instituţiile şi instrumentele folosite. Câteva lecţii mai importante oferite de manifestarea crizei financiare mondiale merită să fie supuse atenţie.

Criza a arătat incapacitatea instituţiilor de reglementare şi supraveghere de a se adapta la

realităţile pieţii.

ASISTENŢA FINANCIARĂ ACPRDATĂ GRECIEI VS. MĂSURILE ANTICRIZĂ LUATE DE AUTORITĂŢILE ROMĂNE

Pentru zona Euro, este esenţial ca toate ţările să îşi respecte angajamentele de a corecta

deficitele şi datoria publică ridicate şi de a reduce vulnerabilitatea fiscală.

În contextul creşterii puternice a randamentelor titlurilor suverane, la finele lunii aprilie 2010, administraţia publică din Grecia a solicitat asistenţă financiară din partea guvernelor din zona euro şi a FMI. Sprijinul financiar a fost acordat în vederea limitării riscurilor la adresa stabilităţii financiare pe ansamblul zonei euro. Ajutorul financiar a fost acordat în condiţii politice stricte, urmând a fi rambursat în tranşe în funcţie de progresul înregistrat în implementarea programului ambiţios de ajustare economică şi financiară prezentat de autorităţile din Grecia. Acest program a avut ca obiectiv consolidarea fiscală structurală cumulată de aproximativ 11% din PIB până în anul 2013. Autorităţile din Grecia şi-au exprimat asumarea unui angajament ferm faţă de implementarea integrală a acestor măsuri, care este vital pentru restabilirea încrederii pieţei.

În cazul României, măsurile anticriză întreprinse cu promtitudine în anul 2009 de către Guvern, sprijinit de FMI, UE şi Banca Mondială au contribuit la normalizarea condiţiilor financiare.

Printre aceste măsuri menite să stabilizeze economia şi să reia procesul de creştere economică pot fi enumerate: programul ,,Prima casă”, programul ,,Primul siloz”, programul ,,Bani pentru angajaţi mai mulţi, mai competenţi, mai sănătoşi”.

În pofida acestor măsuri, condiţiile s-au dovedit mai dificile decât s-a anticipat. Activitatea economică a continuat să fie marcată de recesiune, datorită creşterii interne reduse, cât şi revenirii lente a principalilor parteneri comerciali ai României.