Piața asigurărilor

Asigurarea este definita ca fiind operatia financiara ce decurge dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se oblige ca in schimbul unei sume primite periodic sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui.

Prin contractul de asigurare, asiguratorul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca la producerea unui risc sa plateasca asiguratului sau beneficiarului, despagubirea sau suma asigurata ( indemnizatie) in limitele si la termenele convenite.

Elementele contractului de asigurare sunt :

1. asiguratorul – este persoana juridica, societate de asigurari, care in schimbul primei de asigurare la asigurat isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produce bunurilor sau serviciilor asigurate.

2. asiguratul – este persoana fizica sau juridica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, care isi asigura bunurile in potriva unor calamitati naturale sau accidente sau care se asigura pentru prejudiciul pe care il produce unor terte persoane.

3. beneficiarul asigurarile – este persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurata, fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare.

4. contractantul asiguarii - este element specific asigurarilor facultative. Contractantul asiguarii este persoana fizica sau juridica care poate incheia o asigurare, fara , insa , ca aceasta sa obtina calitatea de asigurat.

5. contractul de asigurare - este actul juridic prin care se reglementeaza raporturile juridice dintre partile contractante.

6. riscul asigurat – este evenimentul care odata produs, datorita efectelor sale, sa oblige pe asigurator sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii, despagubirea sau suma asigurata.

7. evaluarea in vederea asigurarii – reprezinta operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare.

8. suma asigurata - este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii evenimentului pentru care s-a incheiat asigurarea.

9. norma de asigurare – reprezinta suma asigurata, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind intalnita numai in cazul asigurarilor de bunuri obligatorii.

10. prima de asigurare – reprezinta suma de bani dinainte stabilita pe care asiguratul o plateste asiguratorului, pentru ca acesta sa-si poata constitui fondul de asigurare necesar achitarii despagubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producere riscului asigurat.

11. durata asigurarii – reprezinta perioada de timp prin care raman valabile raporturile de asigurare intre asigurator si asigurat asa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

12. paguba sau dauna - reprezinta pierderea ( in expresie baneasca ), interventia la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.

13. despagubirea de asigurare – este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului in vederea compensarii pagubei produse de riscul asigurat.

14. cazul asigurat – este evenimentul asigurat care a fost deja produs.

15. fansiza – este partea de dauna care ramane in sarcina asiguratului si care se decuce din cuantumului despagubirii pentru fiecare eveniment asigurat.

16. fondul de asigurare – este format din partea de investitii alocata din prima de asigurare, si a carui valoare creste anual in functie de dobanda obtinuta de catre societate.

17. varsta de asigurare – se refera la varsta pe care trebuie sa o aiba asiguratul ( in cazul asigurarilor de viata).

18. polita de asigurare – este documentul emis de asigurator in baza si cu respectarea prezentelor conditii de asigurare si a conventiei cadru de asigurare, prin care se stabilesc conditiile specifice ( limita raspunderii / polita, perioada de asigurare, prima de asigurare, fransiza ) in care se incheie asigurarea unui risc specificat.

19. reasigurarea – consta in cedarea de catre asigurator, catre alte societati, a partii din riscul subscris care depaseste retinerea sa proprie.

20. prima de reasigurare – se stabileste intr-un cuantum determinat pentru o anumita acoperire prin reasigurare sau intr-o cota procentuala care s aplica la volumul primelor incasate de asigurator, aferente acoperirii prin reasigurare.

21. coasigurarea – operatiunea prin care doi sau mai multi asiguratori subscriu acelasi risc, fiecare asumandu-si o cota – parte din acesta.

Tipuri de asigurari

Clasificarea tradiţională, aşa cum aparea ea înainte de 1990 avea în vedere cinci criterii şi anume:

1. domeniul sau ramura de asigurare:

• asigurări de bunuri;

• asigurări de persoane;

• asigurări de răspundere civilă;

2. forma juridică de realizare a asigurărilor:

• asigurări obligatorii, prin efectul legii;

• asigurări facultative;

3. riscurile cuprinse în asigurare:

• asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, mişcărilor seismice;

• asigurări contra grindinii, furtunii, uraganului, ploilor torenţiale, inundaţiilor, prăbuţirilor sau alunecărilor de teren;

• asigurări pentru boli sau accidente în cazul animalelor;

• asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice pentru mijloacele de transport şi mărfurile transportate în traficul intern şi internaţional;

• asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa oamenilor;

• asigurări contra prejudiciilor cauzate terţelor persoane;

4. după sfera de cuprindere în plan teritorial:

• asigurări interne;

• asigurări externe;

5. după raporturile stabilite între asigurat şi asigurator:

• asigurări directe;

• asigurări indirecte;

După 1990, în literatura autohtonă s-a introdus şi un al şaselea criteriu, datorită modificărilor din legislaţie. Prin Legea nr.47/1991 societăţile de asigurări din ţara noastră puteau oferi zece categorii de asigurări. Au fost menţionate şi alte criterii de clasificare:

1.în funcţie de locul unde se produc riscurile asigurate:

• asigurări terestre;

• asigurări maritime;

• asigurări aeriene;

2.după volumul obiectului asigurării:

• asigurări individuale;

• asigurări colective;

• asigurări complete;

Pe baza teoriei şi practicii internaţionale a asigurărilor este oportună şi introducerea altor criterii de clasificatie :

1.după modul de gestiune:

• asigurări de reparaţie: asigurări de bunuri şi răspundere de bunuri;

• asigurări cu capitalizare: asigurările de viaţă.