Piața Asigurărilor din Uniunea Europeană

Capitolul 1. Conceptul teoretic al asigurărilor în economia de piaţă

Acest capitolul are drept scop studierea necesităţii şi importanţei activităţii de asigurării, elemnetele tehnice privind activitatea de asigurare şi reglementările în scopul liberalizării pieţei de asigurări. Vor fi analizate din punct de vedere teoretic conceptual de asigurare, clasificarea acesteia, funcţiile şi rolul asigurărior precum şi directivele şi Comisia de asigurări care contribuie la reglemenatarea pieţelor de asigurări.

1.1 Necesitatea şi importanţa activităţii de asigurare

Evenimentele care afectează patrimoniul persoanelor prin pagubele generate sau care împietează asupra vieţii şi integrităţii corporale a persoanelor au condus la necesitatea identificării unor mijloace prin care oamenii să se protejeze împotriva pagubelor băneşti apărute ca urmare a manifestării respectivelor evenimente.

În decursul existenţei umane s-au utilizat mai multe modalităţi de combatere a evenimentelor generatoare de pagube sau de suportare a pagubelor generate de aceste evenimente evitarea sau prevenirea riscului, limitarea pagubelelor provocate de riscurile produse, crearea de rezerve în vederea acoperirii pe seama resurselor proprii a eventualelor pagube, trecerea riscului asupra altei persoane.

Evitarea sau prevenirea riscurilor presupune luarea unor măsuri prin care să diminueze, uneori chiar să se elimine, probabilitatea de producere a riscului. Printre măsurile care conduc la eliminarea probabilităţilor de apariţie a riscului se înscriu acţiuni cum ar fi: renunţarea la cultivarea unor plante în zone supuse riscului de inundaţii sau alte fenomene meteorologice potrivnice, evitarea practicării unor meserii de către persoanele predispuse să contracteze anumite boli profesionale, iar prin măsurile care conduc la diminuarea probabilităţii de producere a riscului se află la instalarea antifurt la autoturisme sau clădiri, evitarea consumului de alcool înaintea conducerii autoturismului, izolarea corespunzătoare a cablurilor şi conductelor prin care se transporta energie electrică, gaze sau substanţe inflamabile, folosirea de materiale neinflamabile sau ignifugate la construirea de clădiri, instalaţii, maşini şi aparate, cultivarea plantelor pe terenuri prevăzute cu lucrări de îmbunătăţire funciară (irigaţii, drenaje), aplicarea unor tratamente prolifilactice animalelor.

Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse presupune că după producerea evenimentului generator de pagube, dar înainte ca acesta să fi luat sfarşit, persoanele să ia măsuri pentru a reduce la minimum efectele negative ale acestuia. Printre măsurile încadrate în acest tip de protecţie se numără măsurile de stingere a incendiului şi de limitarea a extinderii sale, degajarea persoanelor şi bunurilor aflate sub dărâmături ca urmare a cutremurului şi acordarea asistenţei medicale necesare, tratarea animalelor bolnave şi sacrificarea celor vindecabile. Prin aceste măsuri nu se elimina sau diminuează probabilitatea de apariţie a evenimentelor generatoare de pagube, însă se reduce gravitatea consecinţelor manifestării riscului.

Crearea de rezerve în vederea acoperirii pe seama resurselor proprii a eventualelor pagube presupune constituirea de către persoana faţă de care se manifestă riscul a unui fond de rezervă ce va fi folosit pentru acoperirea pagubelor provocate de evenimentrele nedorite apărute. Această soluţie prezintă însă câteva dezavantaje.

În primul rând, pentru a asigura o protecţie reală faţă de efectele riscurilor cuantumul fondurilor de rezervă trebuie să fie suficient de mare, ceea ce reprezintă un lucru destul de dificil de realizat. În al doilea rând, resursele aflate la dispoziţia persoanei trebuie să aibă un grad ridicat de lichiditate, ceea ce presupune imobilizarea acestor sume în conturi de disponibilităţi băneşti la vedere, generând un cost de oportunitate ridicat.

Confruntate cu aceste limitări, persoanele au identificat o altă modalitate de acoperire a efectelor negative ale manifestării evenimentelor nedorite- trecerea riscului asupra altei persoane.

Trecerea riscului asupra altei persoane presupune plata unei sume de bani de către persoana ameninţată de un risc oarecare unei alte persoane în schimbului unui angajamentului acesteia din urma de a suporta paguba provocată de riscul sau complexul de riscuri. Alegerea uneia sau a alteia dintre posibilităţile de combatere a riscurilor sau a efectelor riscurilor depinde de condiţiile concrete ale persoanei interesante, de putere economică a acesteia, de efortul financiar pe care îl reclamă soluţia considerată în raport cu marimea pagubei la care se poate aştepta în urma producerii riscului.

Soluţia transferului riscului asupra altei persoane se aplică de regula atunci când celelalte măsuri nu pot fi aplicate ca urmare a naturii şi mărimii riscului, a capacităţii economice a persoanei interesate sau economicităţii soluţiilor.

Aceasta soluţie presupune constituirea unor fonduri de protecţie la dispoziţia unor organisme specializate prin participarea tuturor celor afectaţi de posibilele pericole şi care consimt să contribuie cu o anumită sumă, calculată în funcţie de mărimea şi intensitatea riscului împotriva căruia se solicită protecţie şi utilizarea acestor fonduri pentru indemnizarea membrilor afectaţi de producerea riscurilor pentru care s-a constituit fondul.

1.1.1 Forme de protecţie a oamenilor şi bunurilor împotriva calamităţilor naturii şi accidentelor

Pentru preîntâmpinarea evenimentelor viitoare generatoare de pagube, denumite riscuri, oamenii apelează la mai multe căi sau forme de protecţie.

I. Cea mai răspândită formă de protecţie este aceea prin care oamenii întreprind o serie de măsuri, de ocrotire gospodărească a bunurilor şi sănătăţii lor. Astfel, se caută evitarea riscului sau prevenirea lui, prin anumite măsuri care să împiedice producerea lui, cum ar fi: măsurile de îndiguire sau regularizare a unor cursuri de apă; reducerea surselor de poluare a mediului înconjurător; realizarea unor locuinţe solide; aplicarea unor tratamente profilactice pentru oameni şi animale; renunţarea la creşterea unor specii de animale în zonele predispuse la îmbolnăviri etc. Pe de altă parte, dacă riscul s-a produs, se caută întreprinderea de măsuri care să limiteze pagubele. De exemplu, localizarea şi stingerea incendiilor, înălţarea de diguri pentru protejarea localităţilor şi obiectivelor economice sau de altă natură în caz de inundaţii etc.

Însă, oricât de eficiente ar fi măsurile întreprinse prin ocrotirea gospodărească, ele au numai capacitatea de a limita frecvenţa riscurilor şi proporţiile pagubelor. De aceea, trebuie create anumite rezerve materiale şi resurse băneşti în vederea acoperirii eventualelor pagube.

II. Rezultă o altă formă de protecţie a oamenilor, şi anume formarea unor fonduri de rezervă în mod descentralizat (autoaşigurarea) sau centralizat.