Piața Asigurărilor în România - Prezent și Perspective

Cap I Piaţa asigurărilor – abordări teoretice ale asigurării

1.1 Conceptul de asigurare

Conform profesorilor Iulian Vacarel si Florin Bercea, “asigurarea actioneaza in stransa

legatură cu existenta unor riscuri comune a caror producere poate provoca pagube importante economiei nationale si populatiei”.

Profesorul Gheorghe Bistriceanu consideră că :“asigurarea este un sistem de relatii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective, care consta in crearea in comun, de catre populatie si agentii economici amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile. “ 

Conform Legii 32/10.04.2000: “asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.”

Conceptul de asigurare poate fi abordat sub aspect juridic, economic si financiar.

1.1 Asigurarea sub aspect juridic

Din punct de vedere juridic, asigurarea trebuie să capete aspect juridic, ceea ce i-l conferă contractul, care constituie „legea părţilor”.

Potrivit dispozitiilor art.57 din regulamentarea adoptata in anul 1971, „ Prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima Administratiei Asigurarilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anume eveniment, obligandu-se ca, la producerea evenimentului, sa plateasca asiguratului sau unei terte persoane, denumita beneficiar, o indemnizatie in limitele convenite”.

După renunţarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor, exercitat prin Administraţia Asigurărilor de Stat, a apărut necesitatea reformulării definiţiei date prin legea contractului de asigurare. Potrivit legii din anul 1995, „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, în limitele ş termenele convenite”.

Contractul de asigurare prezintă mai multe forme, cum ar fi :

1. poate fi un contract consensual, adică se înheie valabil prin simplul consimtamant al partilor. Acest contract este valabil din momentul in care asiguratul si asiguratorul si-au exprimat acordul de vointa cu privire la continut. Forma scrisa este ceruta de legiuitor din dorinta de a proteja interesele asiguratilor si pe cele ale tertilor.

2. este un contract sinalagmatic, adica partile contractuale isi asuma obligatii reciproce si interdependente. Astfel, asiguratul se obliga sa faca declaratii de risc exacte, in atentia asiguratorului, atat la incheierea contractului, cat si la producerea sinistrului (art.19); totodata el se obliga sa achite primele de asigurare datorate (art.9); la randul sau, asigurătorul se obligă să acopere riscul asiguratului, în cazul producerii acestuia, acordând indemnizaţia cuvenită (art.9).

3. este un contract aleatoriu, adică la încheierea acestuia părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Aceasta deoarece obligaţiile asumate de asigurat şi asigurător depind de un eveniment viitor şi incert. Aceste eveniment denumit alea, comportă, pentru fiecare dintre părţi o şansă de câştig sau un risc de pierdere. Dacă evenimentul pentru care se solicită încheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de părţi, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmând să fie acoperit cu certitudine de către asigurător.

4. este un contract cu titlu oneros, adică fiecare parte urmăreşte să obţină un folos, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei ce-şi asumă. Asiguratul beneficiază de protecţia pe care i-o oferă asigurătorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu în mod gratuit, ci în schimbul unei plăţi sub forma primei de asigurare sau a cotizaţiei, după caz.

5. este un contract succesiv, adică se eşalonează în timp. Asigurătorul se angajează să acopere un anumit risc o perioadă foarte lungă de timp cu plata anuală sau subanuală a primei sau o perioadă nelimitată ori în cazul unui contract pentru asigurare mixtă de viaţă cu plata anuală sau subanuală a primei sau o perioadă foarte scurtă, cu plata integrală a primei la încheierea contractului.