Cuprins
- Introducere 1
- Capitolul 1: Contractul de reasigurare 3
- 1.1. Actorii pieţei internaţionale ale asigurărilor şi reasigurărilor 3
- 1.2. Definirea noţiunii de reasigurare 5
- 1.3. Contractul de reasigurare şi principiile care stau la baza acestuia 8
- 1.4. Tipuri de contracte de reasigurare 12
- 1.5. Rezilierea contractului de reasigurare 14
- Capitolul 2: Evoluţii şi tendinţe la nivel mondial în reasigurări. Anii 2006-2009 15
- 2.1. Anul 2006 15
- 2.2. Anul 2007 18
- 2.3. Anul 2008 21
- 2.4. Anul 2009 24
- 2.5. Cazul Japonia. Impactul asupra industriei reasigurărilor 28
- Capitolul 3: Evoluţia pieţei reasigurărilor în România în perioada 2006 – 2009 30
- 3.1. Anul 2006 30
- 3.2. Anul 2007 31
- 3.3. Anul 2008 33
- 3.4. Anul 2009 34
- Concluzii 40
- Bibliografie 41
Extras din proiect
INTRODUCERE
Pentru diminuarea impactului riscurilor asumate prin contractele de asigurare încheiate, pentru echilibrarea situaţiei financiare şi pentru a-şi asigura subscrierea de riscuri suplimentare sau riscuri de catastrofe naturale, asigurătorii încheie contracte de reasigurare atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă de reasigurare. Cu alte cuvinte, putem spune că reasigurarea reprezintă un instrument important pentru asigurători de a reduce şi controla riscurile la care se expun prin încheierea contractelor de asigurare.
Reasigurarea îl avantajează nu numai pe asigurator, dar şi pe asigurat, pentru că, prin cedarea unei părţi din răspunderea iniţială asumată, asiguratul este pus la adăpost de surpriza neplăcută ca în caz de daună asigurătorul să nu poată face faţă obligaţiilor de despăgubire.
De altfel, operaţiunea de reasigurare are ca scop satisfacerea multor nevoi ale asigurătorului direct, îndeplinind astfel o serie de funcţii, dintre care cele mai importante sunt considerate a fi: protejează asigurătorii direcţi de pierderile determinate de producerea riscurilor ce pot pune în pericol solvabilitatea lor; ajută asigurătorul să obţină un anumit grad de stabilitate a ratei daunelor prin dispersarea pierderilor mai mari pe o perioadă mai îndelungată; se realizează o dispersare mare a riscurilor; creşte flexibilitatea asigurătorului ; reasigurarea presupune stabilitate prin evitarea fluctuaţiilor referitoare la daune de la un an la altul; creşte capacitatea de subscriere a asigurătorului a noi riscuri; sprijină finanţarea operaţiunilor de asigurări pentru compania cedentă; permite societăţii cedente să se retragă dintr-o categorie de afaceri sau o zonă geografică pentru o anumită perioadă de timp prin cedarea integrală a riscului (riscurilor) în reasigurare; permite companiei cedente să intre rapid într-o categorie de afaceri sau o nouă zonă geografică; reasiguratorul poate oferi asistenţă şi servicii tehnice pentru riscurile mari, complexe sau speciale prin oferirea de informaţii, cercetări etc; oferă posibilitatea companiilor cedente de a obţine o gamă largă de servicii de la marile companii de reasigurări şi de la unii brokeri de reasigurări care au o experienţă mondială în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor.
Având în vedere aceste numeroase beneficii aduse ambelor părţi implicate de către activitatea de reasigurare am ales să analizăm evoluţia pieţei reasigurărilor la nivel mondial, precum şi la nivelul ţării noastre pe o perioadă de patru ani, respectiv 2006 – 2009.
1. CONTRACTUL DE REASIGURARE
1.1. Actorii pieţei internaţionale ale asigurărilor şi reasigurărilor
Pieţele de asigurare şi reasigurare sunt concentrate în cele mai mari centre financiare şi comerciale ale lumii, unde au loc tranzacţiile de asigurări şi reasigurări. În aceste pieţe, altădată se tranzacţionau afaceri locale, dar după ce societăţile mari de asigurare ale lumii şi-au deschis filiale, pieţele au devenit internaţionale (piaţa Londrei, Europei Continentale, SUA, Japonia).
Aceste pieţele se numesc internaţionale, pentru că cea mai mare parte din afacerile încheiate provin de la societăţi de asigurare şi reasigurare din alte ţări şi pentru că regulile lor influenţează modul în care se desfăşoară activitatea de asigurare din alte ţări. Pe aceste pieţe acţionează atât societăţile de asigurări, cât şi de cele de reasigurări, fiecare dintre aceste companii fiind atât cumpărători, cât şi vânzători de reasigurări.
Aceste societăţi sunt persoane juridice, autorizate care primesc riscuri în asigurare (asigurătorii) sau reasigurare (reasigurătorii), în schimbul plăţii de către asiguraţi/reasiguraţi a primelor de asigurare/reasigurare, devenind asigurători, reasigurători. În majoritatea pieţelor de asigurări funcţionează atât companii naţionale, cât şi străine sau mixte. Cele străine trebuie să se alieze la caracteristicile preluării riscurilor din piaţa în care operează şi trebuie să ofere asiguraţilor lor seriozitate, stabilitate financiară şi să aibă o conduită adecvată care să ducă la creşterea sau menţinerea climatului de încredere al asiguraţilor în sistemul de asigurări şi în asigurătorii care operează în piaţa respectivă.
Categorii de firme care alcătuiesc piaţa asigurărilor şi reasigurărilor:
• asigurători şi reasigurători care oferă protecţie clienţilor lor;
• intermediari:
- brokeri de asigurare (persoane juridice)
- agenţi de asigurare;
• firme ce oferă servicii specializate , asociate activităţii de asigurare: constatări, evaluatori, lichidatori de daune, consultanţi în domeniul managementului riscului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Piata Reasigurarilor.doc