Protecția socială a persoanelor cu dizabilități

Protectia sociala-componenta a politicii sociale

Conceptul de politica sociala a statului

Politica socială a statului reprezintă un ansamblu de scopuri şi instrumente de analiză prin

care puterea publică realizează afectarea normativă a resurselor publice şi a distribuirii veniturilor în perspectiva umanistă a dreptăţii sociale. Aceasta urmăreşte rezolvarea marilor probleme sociale legate de sănătate, educaţie,locuinţe şi se realizează prin intervenţia statului asupra următoarelor categorii de beneficiari: familiicu mulţi copii fără susţinere materială, copii orfani, persoane aflate în incapacitate de muncă definitiv sau temporar, persoane vârstnice etc. În general, nu se poate elabora “o listă universală” de componente ale politicii sociale asupra cărora statul doreşte şi poate să acţioneze prin intermediul politicii sociale deoarece aceasta cuprinde o arie mai largă sau mai restrânsă de obiective sociale determinată de organizarea societăţii, în general şi în funcţie de politica promovată de partidul de guvernământ şi mecanismele politice specifice acestuia.

Politica sociala actioneaza la 3 niveluri distincte:

- la nivelul intregii colectivitati; aceasta se poate realiza prin protejarea veniturilor populatiei de inflatie, asigurarea unui nivel minim de consum, unor venituri minime pe familie, protejarea populatiei in cazuri de calamintati naturale sau sociale, protectia fata de criminalitate, violente, conflicte etnice, imbolnaviri in masa, protectia la locul de munca protectia impotriva coruptiei, alienarii politice, impotriva drogurilor, abuzurilor etc. ;

- la nivelul diferitelor categorii defavorizate cum a fi:copii, varstnici, handicapati, someri etc. ;

- la nivel personal pentru rezolvarea unor probleme personale legate de starea individului la un moment dat.

Obiectivele politicii sociale

In condiţiile actuale ale dezvoltării societăţii, principalele obiective urmărite de politica socială, sunt:

- promovarea unor servicii publice: sănătate, educaţie, siguranţă socială, cultură etc.;

- protecţia unor segmente ale populaţiei aflate în dificultate prin intermediul sistemului

asigurărilor sociale şi a sistemului asistenţei sociale;

- asigurarea unor condiţii sociale considerate a fi importante pentru dezvoltarea socială

generală: creşterea solidarităţii sociale, promovarea intereselor familiei şi a copilului,etc.

Politica socială a statului poate interveni şi în alte domenii cum ar fi: aplicarea unor măsuri de reglementare a proceselor cu efecte nocive asupra mediului ambiant sau la nivel microeconomic prin intermediul instituţiilor locale poate influenţa sau urmări rolul şi activitatea sindicatelor sau protecţia angajaţilor (durata zilei de muncă, dreptul la condiţii corespunzătoare de muncă etc.).

Fundamentul realizării politicii sociale îl constituie sincronizarea politicii sociale cu politica economică astfel încât obiectivele politicii sociale să nu fie în discordanţă cu obiectivele de dezvoltare economică Afirmaţia că economia este latura inseparabilă a acţiunii sociale presupune tratarea socialului prin prisma modificărilor la care este supus economicul ca urmare a schimbărilor fundamentale de sistem.

Aspecte generale ale protectiei sociale

Protecţia socială poate fi definită ca fiind „un ansamblu de politici, măsuri, instituţii, organisme care asigură sprijinul persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate şi care nu pot să realizeze prin efort propriu condiţii normale, minime de viaţă”

Prin sistemul de protecţie socială se încearcă o redistribuire a resurselor materiale şi umane ale colectivităţii către categoriile defavorizate ale populaţiei, pe principiul solidarităţii intergeneraţionale si intrageneraţionale, adică solidaritatea de la cei tineri faţă de cei în vârstă, solidaritatea celor angajaţi faţă de cei aflaţi în şomaj, solidaritatea celor sănătoşi faţă de cei bolnavi, a celor care nu au copii cucei care au copii, de la cei cu venituri mari spre cei cu venituri mici etc.

Obiectivul principal al protecţiei sociale este de a-i ajuta pe cei în dificultate să se reintegreze în viaţa normală a societăţii, să îi ajute să-şi menţină forţa de muncă activă, să treacă mai uşor peste anumite riscuri la care sunt supuşi indivizii şi familiile lor (ex. boală, invaliditate, handicap, bătrâneţe copii, deces, şomeri, elevi, studenţi, familii cu venituri mici etc.). De asemenea, protecţia socială are în vedere nu numai condiţiile materiale de trai (ocuparea forţei de muncă, condiţiile de muncă, veniturile, consumurile, locuinţa, mediul ambiant, etc), ci şi condiţiile sociale precum: sănătatea, instruirea şi educaţia, cultura,

condiţiile de odihnă şi recreere, mediul socio-politic, restructurarea ordinii sociale

şi de drept