Reasigurarea

INTRODUCERE

Un aspect esențial în viața și evoluția omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, teama combinată cu precauție și înțelepciunea cu siguranța unui lucru împlinit. Un mijloc eficient de protejare a bunurilor și a persoanelor, care dovedește un grad mare de înțelegere a realității, prudență și un înalt simț de responsabilitate, îl constituie asigurarea și reasigurarea.

Pentru a-și onora obligațiile asumate în fața celor asigurați companiile de asigurare creează rezerve necesare financiare care pot fi folosite în orice moment cînd apare necesitatea de a acoperi parțial sau integral pierderile survenite.

Datorită unor bunuri de valori imense, care depășesc cu mult capacitatea financiară a unor societăți de asigurări, acestea nu doresc să preia în contul lor riscuri enorme. De aceea, la rîndul lor caută să obțină protecție prin încheierea unor contracte de reasigurare.

Motivul pentru care a apărut reasigurările îl constituie protecția oferită asigurătorului în situația apariției întîmplătoare a unei pierderi foarte mari sau a mai multor pierderi rezultate dintr-un eveniment a căror valoare este foarte mare în raport cu veniturile obținute din primele de asigurare percepute sau din fondurile de rezervă. De aceea, în urma apariției unor asemenea daune, pentru prevenirea plății unor despăgubiri foarte mari, care pot duce chiar la faliment, companiile de asigurări directe cedează altor companii de asigurări o parte din risc, sau uneori întregul risc. Această activitate este cunoscută sub denumirea de reasigurare.

Scopul prezentului studiu constă în elucidarea rolului reasigurărilor, determinarea metodelor și tehnicilor de asigurare și reasigurare, determinarea direcțiilor de perfecționare și modernizare a politicii de reasigurare.

Pentru realizarea acestui scop au fost trasate următoarele obiective:

- determinarea conceptului despre relațiile de reasigurare, importanța și funcțiile în sistemul economic;

- identificarea locului și rolului reasigurărilor în cadrul vieții economice;

- cercetarea evoluției reasigurărilor în Republica Moldova;

- descrierea modului de contractare a reasigurărilor;

- -identificarea deficiențelor în reasigurare.

Scopul și obiectivele cercetării au determinat structura logică a studiului care constă în introducere, trei capitole, concluzii și surse bibliografice.

În Introducere este argumentat actualitatea temei de cercetare, sunt definite scopul și sarcinile cercetării este determinat suportul teoretico - metodologic, baza informațională, semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării.

În Capitolul І „ Noțiuni conceptuale privind reasigurarea” este expus conceptul privind reasigurările, necesitatea, obiectivele, principiile, funcțiile, este identificată importanța economică a reasigurării, fiind expus și conținutul, caracteristica propriu zisă a reasigurării.

Capitolul ІІ „Aspecte practice privind reasigurările” este consacrat descrierii modului de contractare a reasigurărilor precum și analizării activității de reasigurare în Republica Moldova în anii 2017-2018.

Capitolul ІІІ „Reasigurările în practica internațională și problemele reasigurărilor în Republica Moldova” este dedicat descrierii reasigurărilor pe piața internațională precum și identificării problemelor reasigurărilor în Republica Moldova și metodelor de soluționare a acestora.

În Concluzii sunt evidențiate noțiunile de bază și legitățile pe care autorul le generalizează din rezultatele obținute pe parcursul cercetărilor proprii.

Baza teoretică și metodologică a investigației în cauză o constituie concepția și mecanismele funcționării sistemului reasigurării reflectată în lucrările economiștilor naționali și internaționali, precum și de legislația Republicii Moldova ce reglementează activitatea de reasigurare.

Valoarea acestui studiu se remarcă în dezvoltarea capacităților autorului privind utilizarea metodelor de analiză și sinteză, deducție, observare și selectare a informației necesare pentru scrierea și redactarea prezentului studiu.

Capitolul I. NOȚIUNI CONCEPTUALE PRIVIND REASIGURAREA.

1.1 Necesitatea, evoluția și esența reasigurărilor

În cadrul societăților pe acțiuni o preocupare de seamă constă în menținerea unei stabilități financiare a activității pe care o desfășoară. El trebuie să lucreze astfel încât să-și acopere integral obligațiunile pe care le are față de asigurați. Aceasta se realizează prin determinarea cu maximă acuratețe nivelul primelor de asigurare care urmează să le încaseze.

În realitate, pentru asigurător pot să apară abateri dintre volumul primelor încasate și volumul despăgubirilor achitate. Astfel, dacă balanța înclină în favoarea primelor față de volumul despăgubirilor plătite, atunci asigurătorii înregistrează profit. Dacă situația este inversă, asigurătorul va acoperi soldul nefavorabil pe seama altor resurse: depozite bancare, fonduri de rezervă, venituri din hârtii de valoare etc. Așadar, o societate de asigurări va trebui să manifeste o preocupare constantă ca portofoliul său să corespundă cerințelor unei bune stabilități financiare. Cum însă acest lucru nu se realizează dintr-o dată, acțiunea de îmbunătățire a structurii portofoliului trebuie continuată și după încheierea contractelor de asigurare, astfel riscul poate fi cedat către mai multe societăți de asigurare.

Cele mai utilizate forme de cedare a riscului sunt:

a) Co-asigurarea;

b) Reasigurarea;

c) Retrocesiunea (retrocedarea).

Coasigurarea constă în participarea mai multor societăți la asigurarea unu bun de valoare mare, unde aceștia preiau o cotă de risc pe care o suportă individual. Participarea la decontarea daunelor se face în proporția în care a fost preluat și riscul.

Reasigurarea reprezintă un acord de voință între o persoană juridică numit reasigurat și o altă firmă numită reasigurător prin care plătind o parte din prima de asigurare numită primă de reasigurare, compania cedentă obține protecția reasigurătorului și este despăgubit în cazul apariției evenimentului asigurat, cu o sumă echivalentă cu mărimea daunei, nu mai mult decât valoarea sumei reasigurate.

Reasigurarea este o formă de asigurare a asigurătorilor denumită și “asigurarea asigurării”.

Reasigurarea constă practic în cedarea de asigurător, către alte societăți de asigurări, reasigurări, a unei părți din riscul preluat care depășește reținerea (capacitatea) proprie.

Retrocesiunea - o nouă reasigurare încheiată de un reasigurător prin care transmite o parte din răspunderea preluată prin contractul de reasigurare unei alte societăți de asigurare.