Reforma sistemului de pensii în România

Rezolvarea problemei pensiilor reprezintă una dintre marile provocări ale secolului XXI. În 1889, când cancelarul german Otto von Bismarck iniţia, pentru prima dată, un sistem de securitate socială, care includea si un program de asigurare împotriva riscului bătrâneţii, speranţa medie de viaţă a unui cetăţean german era de circa 72 de ani, iar vârsta de pensionare de 70 de ani.

Acum, la început de secol XXI, datorită cresterii calităţii vieţii, speranţa de viaţă a atins vârste atât de înaintate, pe toate regiunile globului, încât, practic, ceea ce a fost odată perioada de apus a vieţii unui angajat, acum a ajuns să fie, ca durată, aproape egală cu perioada tinereţii. Aici se află, de fapt, una din cauzele fundamentale ale problemei pensiilor.

Evoluţia raportului salariati – pensionari în România

Măsuri de reformă a sistemului de pensii în România

Descurajarea pensionărilor anticipate

Egalizarea vârstelor de pensionare

Eliminarea pensiilor speciale

Decuplarea valorii pensiei de cea a salariului mediu

Lărgirea bazei de impozitare

Evoluţii pilon II

Evoluţii pilon III

Reforma sistemului de pensii şi impactul ei asupra femeilor

Studiile realizate la nivelul diferitelor state care şi-au reformat sistemul de pensii arată că există diferenţe care defavorizează femeile:

- Femeile înregistrează rate mai mici de participare pe piaţa muncii, participând mai mult la muncă domestică – femeile lucrează în sistem de muncă salarizată, în medie, doar jumătate din anii pe care îi lucrează bărbaţii

- Salariile mai mici, datorate valorizării mai slabe a muncii femeilor şi apartenenţei lor la domenii economice mai slab plătite – până la vârsta adultă femeile câştigă în medie 2/3 din cât câştigă bărbaţii;

- Dacă beneficiile de pensie depind de contribuţii şi contribuţiile depind de salarii, tipul de muncă şi numărul de ani de muncă, femeile primesc beneficii de pensie mai mici;

- Femeilor li se permite adesea să se pensioneze cu 5 ani mai devreme decât bărbaţii. Astfel ele acumuleză mai puţine rezerve pentru perioada de pensie;

- Trăiesc mai mult decât soţii/partenerii lor şi riscul de sărăcie mai mare – trăiesc o perioadă mai lungă de timp din rezerve mai mici.

Concluzii

În contextul unui fenomen tot mai accentuat de îmbătrânire a populaţiei care pune presiune din ce în ce mai mare asupra mecanismelor de protecţie socială, gestionarea sistemului public de pensii a reprezentat o provocare pentru toate statele lumii, inclusiv pentru cele dezvoltate economic, cu sisteme de securitate socială de tradiţie.

Astfel, atât la nivel european cât şi la nivel naţional, s-a ridicat problema reformării acestor sisteme pentru a asigura sustenabilitatea schemelor publice de pensii, în vederea creşterii calităţii vieţii pensionarilor, mai apropiată de cea din perioada activă, prin introducerea şi implementarea în cadrul sistemului de asigurări sociale a unor două componente noi, una obligatorie cealaltă facultativă, ambele administrate de către companii private.