Reglementarea de către stat a activității de asigurare

Introducere

Prin elaborarea acestei lucrari, mi-am propus sa abordez problematica reglementarii de catre stat a activitatii de asigurare, încercând sa surprind elementele esentiale si fundamentale teoretice. Lucrarea este structuratâ în 3 capitole. În prima parte a lucrarii am abordat aspecte teoretice privind necesitatea controlului in asigurare,trasaturile caracteristice ale functiilor controlului în asigurari. Deosebit de important pentru activitatea de asigurare este ca controlul se poate exercita personal sau prin organisme speciale de control. O atentie deosebita am acordat-o problematicii impactului statului asupra extinderii si dezvoltare sectorului de asigurare.

Punctul central al lucrarii il reprezinta capitolul al II-lea,in care am abordat aspecte generale privind obiectivele controlului în societatile de asigurare,în principiu care sunt identice cu obiectivele controlului din entitatile economice din sfera productiei,a serviciilor sau a comertului.Analizat din vârful piramidei spre baza se disting urmatoarele forme de control organizate asupra pietei asigurarilor: controlul parlamentar; controlul exercitat de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor; controale fiscale si asimilate organizate de Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si Familie; controale cu caracter general exercitate de institutiile abilitate; controlul asigurarilor prin Oficiul de protectie a consumatorilor si Oficiul concurentei si, nu în ultimul rând, controlul intern organizat de fiecare societate de asigurare în parte pentru verificarea propriei activitati.

În capitolul al III-lea am încercat sa arat faptul ca activitatea de asigurare este reglementata în prezent prin mai multe legi. Metodele de control sunt diferite, în unele lucrari de specialitate, metodele de control avute în vedere sunt: cercetari prin anchete,discutii,verificari documentare,control faptic si analize complexe economico-financiare,iar alte lucrari nu fac diferentiere între metoda si tehnica de control,am sintetizat tehnicile de control subordonate metodelor.

Capitolul I(Controlul-pîrghie de reglare în mecanismul Financiar al societatii de Asigurari).

1. Continutul,necesitatea si functiile controlului

Continutul controlului

Economia de piata functioneaza (la nivel teoretic) fara restrictii din partea statului. Drept urmare, fiecare agent economic este liber sa cheltuiasca, sa utilizeze, sa produca si sa economiseasca cât si cum crede de cuviinta, potrivit propriilor interese economice, integrale în interesul si nevoile societatii.O mare importanta are si urmarirea modului în care legile sunt respectate în litera si spiritul lor.Putem aprecia ca multe din neajunsurile economiei asigurarilor se datoreaza si neaplicarii corespunzatoare a unor prevederi legale si aceasta din cauza unei functionalitati necorespunzatoare a controlului de toate tipurile. Notiunea de control, potrivit dreptului financiari, provine din expresia contra rolus", care înseamna verificarea actului original dupa duplicatul care se încredinteaza unei alte persoane. Controlul este actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor materiale si se efectueaza unor activitati. Prin control se verifica daca totul s-a realizat potrivit programului fixat prin ordine si reglementari date si principii stabilite.

Controlul se poate exercita personal sau prin organisme speciale de control. Dupa cum se stie, spre deosebire de audit, controlul nu se rezuma doar la stabilirea unor fapte, el se extinde si la cercetarea cauzelor si împrejurarilor care nu provocat deficientele constatate, luând masuri în timp real de înlaturare a acestora. Toale aceste trasaturi deosebesc controlul de expertize, revizii, verificari si inspectii. In acest context controlul este o functie a conducerii care asigura cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului si de orientare, organizare si desfasurare a activitatii de contractare a asigurarilor, evidentiere a cererilor de despagubire si de solutionare a acestora prin plata despagubirilor. Controlul este motivat de o complexitate de factori economici, sociali si psihologici. Legislatia defectuoasa sau interpretabila, erorile umane în activitate, lipsa de moralitate a asiguratilor si a salariatilor, frauda externa sau interna sunt doar câteva elemente care fac din control o necesitate obiectiva. Dictionarul Explicativ al Limbii Române ofera urmatoarele definitii etimologice ale termenelor control si revizie:

-control (fr. controle) s.n. - 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitatii, a unei situatii etc., pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de îmbunatatire. 2. Supraveghere continua (morala sau materiala); stapânire, dominatie. 3. Putere de dirijare a propriilor gesturi si miscari. 4. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati.

- revizie, revizui (fr. revîsier, lat. revîsio. omis) s.f. - l. Cercetare noua, control, verificare, revizuire. 2. Corectura facuta în paginile unui text ce urmeaza sa fie tiparit. 3. Forma de control (întreprinsa de obicei de organe speciale) care consta în revederea sau reverificarea documentelor de evidenta privitoare la operatii (contabile) care au avut loc anterior.

Asa cum am precizat mai sus, controlul are scopul de a identifica si compara informatia reflectata în documente cu situatia reala. Revizia este o activitate ce urmeaza unui control si are rolul de revedere (revizuire), a activitatilor si operatilor efectuate în totalitatea lor. Controlul este o parte componenta din cadrul reviziei. În urma analizei, putem distinge diferente insesizabile dintre control si revizie.