Rolul autorității de supraveghere financiară în reglementarea pieței asigurărilor din România

I. INTRODUCERE

În condițiile unei societăți atât de dinamice cum este cea modernă, orice activitate umană, prevăzută a se desfășura într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, este incertă; această incertitudine ne determină să fim preventivi și să ne asigurăm.

Apariția asigurărilor a determinat dezvoltarea acestei ramuri atât la nivel national, cât și international, iar aplificarea acestora a dus la dezvoltarea pieței de asigurări, efect al tehonogiei de industrializare și globalizare.

Piața de asigurări cunoaste o modificare în timp și se bazează pe anumite acte normative și legislații. Pentru a se ține o evidență a derulării activitătilor în sfera asigurărilor este necesara o autoritate natională pentru reglemeta și controla piața.

Această autoritate poate fi înființata la nivel national sau international. În România, este cunoscuta sub numele Autoritatea de Supraveghere Financiară ce își are activitatea din 2013, și apariția ei a avut loc datorită fuziunii altor autorități și organizații.

Pentru a întelege mai bine rolul acestei autorități în reglementarea pieței asigurărilor din țara noastră, trebuie să detaliem mai bine fiecare concept în parte.

II. PIAȚA ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA

II.1. Conceptul de asigurare și piața asigurărilor

Apariția asigurărilor are la bază existența unor posibile evenimente, dar incerte, care pun în primejdie bunurile material, integritatea corporală, dar și viețile omenești, cum ar fi incendiile, bolile, calamitățile natural.

În căutarea unor modalități de protecție pentru acoperirea pagubelor sau pentru asigurarea unor condiții de viață, s-a ajuns la două modalități, care își au originea acum mii de ani și există și până în zilele noastre: solidaritatea și asigurarea.

Solidaritatea presupune acoperirea pagubelor de către membrii colectivității, după producerea acestora; funcționează pe principiul reciporcității, însă există o incertitudine în acoperirea efectelor riscului.

Iar asigurarea rezultă constituirea unui fond ex-ante, în vederea acoperirii pagubelor viitoare ale persoanelor expuse efectului riscului, de către membrii colectivității; oferă certitudine în ceea ce privește acoperirea efectelor riscului.

În ultimii ani, întreaga populație se luptă cu amplificarea fenomenelor distructive și apariția noilor pericole ce oferă stări de inceritudine, rezultate ce au loc în urma procesului de industrializare și globalizare. Multiplicarea riscurilor presupune apariția unui număr mai mare de asigurări, care duce spre apariția unei piețe în acest domeniu.

Piața asigurărilor presupune mediul organizatoric și metodologic unde se efectuează operațiuni de asigurare. De asemenea, presupune un set de relații economice pentru vânzarea și achiziționarea de servicii de asigurare, exprimate în protecția de proprietate ale persoanelor fizice și juridice în cazul unor evenimente asigurate în detrimental fondurilor (contribuții, prime) de asigurare. Principalii operatori implicați în această pieță sunt asiguratul și asigurătorul.

Asigurătorul este cel care lansează oferta de asigurare în baza unei legi, în cazul asigurărilor obligatorii sau pe baza unui contract, în cazul asigurărilor facultative. Asiguratul, în calitate de element de bază a desfășurării activității de asigurare, își manifestă cererea în funcție de interes, potențialul financiar sau virtutea legii, în cazul asigurărilor obligatorii.

O condiție prealabilă pentru existența pieței de asigurări este prezența nevoilor (cererii) pentru serviciile de asigurări și asigurătorii care pot satisfice aceste nevoi. Iar parametrii pieței asigurărilor sunt reprezentați de cererea și oferta de asigurare. Oferta de asigurare este susținută de către societățile de asigurări, iar lipsa acesteia, indiferent de cauze, generează alternative precum autoprotecția sau autoasigurarea; însă există și oferta de asigurare impusă, întâlnită în cazul asigurărilor obligatorii.