Sistemul de pensii și asigurările pentru pensii

Sistemul de pensii si Asigurarile de pensii

Introducere

Securitatea sociala poate fi definita ca orice masura stabilita prin lege ce are menirea de a mentine venitul individual/familiei sau de a furniza un venit in cazul in care toate sursele de venit au disparut sau cand, in mod exceptional intervin cheltuieli suficient de mari care pot expune populatia unor riscuri(de exemplu, cheltuieli pentru cresterea copiilor sau plata ingrijirii sanatatii). In acelasi timp securitatea sociala poate fruniza beneficii financiare persoanelor puse fata in fata cu boala, cu o forma oarecare de handicap, somaj, esec din diferite cauze, pierderea partenerului de viata, maternitate, cresterea si ingrijirea copiilor, retragere din viata activa (pensionare).

Securitatea sociala reprezinta principiul sau practica rezervelor publice pentru acoperirea securitatii economice si a bunastarii sociale si a individului si a familiei sale. Aceasta include programe variate de sustinere a veniturilor sub forma asigurarilor sociale, serviciilor de sanatate si bunastare darin cazul nostru o sa tratam asigurarile de pensii.

Pensiile si asigurarile pentru pensii

Evolutia demografica in Europa impune o regandire a sistemului de protective sociala. Un grup, in continua scadere, al populatiei apte de munca contrabalanseaza cu un grup in care populatia retrasa de pe piata muncii este in continua crestere, fapt care genereaza numeroase problem in privinta sistemelor de asigurare pentru batranete dar si in legatura cu piata muncii sau cu politicile familiale.

In ciuda diferentelor de structura care apar intre sistemele de asigurari de pensii care opereaza la ora actual, sfera securitatii varstei a treia este permanent pe agenda de lucru a Comisiei Europene. Reformele, demarate déjà in unele tari sau aflate inca in discutie cu altele, acopera cateva arii de mare interes. In primul rand se inregistreaza schimbari in plata beneficiilor-atentia concentrandu-se pe varsta de retragere, pe ajustarea mecanismelor pensiilor curente si a valorilor de referinta utilizate in calcululpensiilor. Al doilea nivel al discutiilor acopera fondurile schemelor de asigurari. In tarile in care predomina sistemele a caror finantare se bazeaza pe contributii se urmareste cresterea procentului acestora. In unele tari fie ca se intorduc fonduri de rezerva fie, acolo unde exista, acestea se consolideaza. Cu toate ca unele tari introduce elemente ale fondurilor de acumulare in cadrul sistemelor universale, principiul de finantare PAYG ramane predominant. Insa tot mai frecvent se face apel la rolul vital al fondurilor suplimentare sau al celor private in domeniul asigurarilor pentru batranete.

Sistemele de pensii sunt deseori descrise cu ajutorul termenului “piloni” iar utilizarea sa in acest context face referire la modalitatea de operare a acestor sisteme in diverse tari. Chiar daca are o semnificatie comuna clara, pentru utilizarea sa in analizele comparative este necesara delimitarea mai concisa a sensului:

- Sistem de asigurare general destinat tuturor cetatenilor sau doar anumitor grupuri de populatie

- Sistem de asigurare suplimentar

- Sisteme de asigurare privata

Sistemele de asigurari de pensii pot fi divizate in doua categorii fundamental diferite. Prima reprezinta modelul universal de asigurare ce are ca scop prevenirea saraciei prin furnizarea beneficiilor minimale care sa acopere nevoi de baza ale populatiei iar a doua categorie este reprezentata de un model destinat garantarii standardului de viata al fiecarui individ. De cand au fost create si pana-n prezent sistemele de pensii au suferit numeroase modificarii si au fost adaptate continu la nevoile impuse de dinamica sociala si economica, astazi, ele reprezinta un mix al celor doua modele initiale. In timp ce sistemul general este obligatoriu in toate tarile, cel privat este prezent in toate tarile si este in functie de alegerea fiecarui individ. In spatiul dintre ele se afla o problema: careia din cele doua categorii ii va fi atribuit rolul de „sistem de economisire”- ramane un rol al componentei sistemelor universale sau devine un rol al rezervelor suplimentare(asa cum este deja).

In Danemarca, Irlanda, Olanda si Marea Britanie sistemul general include asigurarile universale. Ca exceptie in irlanda si Olanda sistemele suplimentare sunt de asemenea obligatorii (1996, 92% populatia ocupata a Olandei era inclusa in sistemele de pensii ocupationale). In celelalte tari ale Uniunii Europene, unde sistemul general de asigurari include elemente ale garantarii standardului de viata sistemele suplimentare sunt exclusiv voluntare. Exceptie facand Grecia unde toti angajatii sunt obligatii sa contribuie la sistemul suplimentar de pensii si Franta care din 1973 detine sisteme obligatorii de asigurari suplimentare de pensii pentru lucratorii din sectorul privat si pentru cei din agricultura.

Sistemele de asigurari de pensie in tarile membre ale Uniunii Europene pot fi analizate in functie de urmatoarele aspecte: criterii de eligibilitate, nivelul beneficiilor, principiul fondurilor ( surse de finantare si tipuri de fonduri).