Societățile de Asigurare

Definiţie:(gen.) - este mǎsura care se ia în vederea prevenirii, înlăturării, reparării unor consecinţe negative ce se vor putea produce datorită unor evenimente dăunătoare, numite în acest caz riscuri asigurate; 2. (asig.) - este metoda de constituire la dispoziţia unei instituţii specializate, de obicei societate pe acţiuni, a unui fond de asigurare format din contribuţiile de asigurare sau, cum li se mai spune, pe seama primelor de asigurare plătite de persoanele fizice sau juridice. Fondul constituit este destinat pentru acoperirea unor pagube rezultate, fie ca urmare a unor calamităţi naturale sau în urma unor accidente, precum şi a unor evenimente viitoare cu aspect imprevizibil.

Legea 136 din 29 dec 1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 303 din 30 decembrie 1995.

Capitolul I- dispoziţii generale

art. 1. - în România, activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurărilor facultative şi obligatorii, precum şi a operaţiunilor de reasigurare, de societăţi comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi societăţi de reasigurare, denumite în continuare asiguratori, respectiv reasiguratori.

art. 2. - în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi asigurator, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare.

art. 3. - în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin prezenta lege.

art. 4. - este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidentare de autovehicule.

art. 5. - asigurarea obligatorie se practică numai de asiguratorii autorizaţi de oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare. Asiguratorii care au primit autorizarea prevăzută la alineatul precedent au obligaţia să realizeze asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurării.

art. 6. - operaţiunile de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi internaţională de asigurari. Cedarea în reasigurare pe piaţa internaţională se va face numai în măsura în care riscurile care fac obiectul reasigurarii nu pot fi plasate pe piaţa internă.În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat, şi reasigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.

art. 7. - persoanele fizice şi juridice române încheie contractele de asigurare cu societăţi stabilite în România, cu excepţia cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe piaţa internă. Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare face publică lista societăţilor autorizate să funcţioneze în România şi felurile de asigurări practicate.

art. 8. - constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate se efectuază în condiţiile legii, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative

Capitolul II- contractul de asigurare

secţiunea 1 -îincheierea contractului. drepturi şi obligaţii

art. 9. - prin contractul de asigurare, asiguratorul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuarea indemnizaţie, în limitele şi în termenele convenite.

art. 10. - contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi va cuprinde: - numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante; - obiectul asigurării: bunuri, persoane şi răspundere civilă; - riscurile ce se asigură; - momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asiguratorului; - primele de asigurare; - sumele asigurate; - alte elemente care stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor. Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.

art. 11. - dovada încheierii contractului de asigurare rezultă şi din emiterea şi trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi poliţa sau certificatul, cererea de plată a primei ori din înscrisul prin care se manifestă voinţa asiguratorului de a încheia contractul.

art. 12. - documentul de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.

art. 13. - persoana care urmează să încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurator, cu privire la împrejurările esenţiale referitoare la risc, pe care le cunoaşte. Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asiguratorului schimbarea.