Solvency II - Un Nou Cadru Pentru Reglementarea Asigurărilor

Introducere

Asigurarea este frecventă atât la nivel individual cât şi la nivelul marilor companii de asigurări care au ca sarcină acoperirea consecinţelor financiare, atât a riscurilor zilnice cât şi a marilor catastrofe. Drept urmare putem spune faptul că asigurarea este de o importanţă crucială atât pentru indivizi cât şi pentru activitatea de afaceri deoarece înlocuieşte insecuritatea cu securitate şi stabilitate.

Protecţia oferită de asigurare şi de investiţiile făcute de către asigurători contribuie la creşterea economică şi dezvoltarea structurală. Companiile de asigurări joacă un rol important în creşterea economică precum şi în cea a creşterii eficienţei. Spre exemplu una din principalele contribuţii ale industriei o constituie intermedierea financiară: industria mobilizează resurse pe termen lung, spre deosebire de bănci cere le mobilizează pe perioade mai scurte, care sporesc potenţialul investiţional al economiei pe termen lung.

Rolul autorităţilor publice este să ofere un cadru de reglementare care să permită consumatorilor şi companiilor să beneficieze de pe urma competiţiei şi inovării în asigurări, asigurându-se în acelaşi timp că beneficiază de o protecţie adecvată.

Solvabilitatea poate fi definită ca reprezentând “abilitatea de a putea plăti toate datoriile legale”. Datoriile cu privire la contractele de asigurare sunt cererile aşteptate şi cheltuielile asociate acestora. Valoarea curentă a acestor obligaţii, care sunt determinate pe baza metodelor actuariale, reprezintă în cele din urmă doar o estimare.

În cadrul acestui eseu am încercat să realizez o scurtă prezentare a conceptelor de management al riscului în asigurări, anterioare proiectului Solvency II, necesitatea şi introducerea acestei noi reglementări. Pe parcursul lucrării am analizat deasemenea obiectivele şi design-ul sau construcţia acestui regim precum şi unele aspecte referitoare la asemănarile, respectiv deosebirile faţă de omologul său din sectorul bancar, Basel II.

Cuvinte cheie: solvabilitate, cerinţe de capital, managementul riscului, traziţie, disciplină de piaţă, implementare, norme de reglementare

Capitolul I. Solvency I - actualul regim de solvabilitate în Uniunea Europeană

Determinarea şi menţinerea marjei de solvabilitate vine în ajutorul societăţilor de asigurare, permiţându-le să poată depăşi dificultăţile ce pot apărea în cazul producerii unor evenimente asigurate care se soldează cu daune mai mari decât cele anticipate sau cu rezultate nefavorabile din plasamentele financiare efectuate. Totodată, respectarea cerinţelor privind solvabilitatea face ca aceasta să funcţioneze ca un important instrument de protecţie a intereselor asiguraţilor. Drept urmare, deloc întâmplător, regimul solvabilităţii, ale cărui baze datează din anii 70 (din 1973 în asigurările non-viaţă şi 1979 în asigurările de viaţă) ai secolului trecut, a fost mai ales în primii ani ai secolului al XXI-lea actualizat prin două Directive ale Uniunii Europene emise în anul 2002. Pe această linie amintim impactul avut de normele stabilite prin proiectul Solvency I.

Prin Solvency I solvabilitatea s-a consolidat ca urmare a ridicării limitelor minime ale capitalului social subscris şi prin constituirea unui fond de siguranţă. De asemenea, prin instituirea unor principii de bază ale activităţii de supraveghere s-a pus un accent mai mare pe măsurile de prevenire a apariţiei unor dificultăţi financiare. În acest mod s-au creat condiţii pentru garantarea capacităţii de plată a daunelor de către societăţile de asigurare. Menţionăm faptul că începând cu anul 2006 se poate spune că nivelul capitalului social minim a fost înlocuit cu fondul de siguranţă.

Regulile instituite prin Solvency I cu privire la solvabilitate se bazează pe metoda ratei fixe, care nu permite însă să reflecte cumulul de riscuri specifice fiecărei societăţi de asigurare. Ca atare se impun schimbări esenţiale ale regimului de solvabilitate printr-o abordare orientată spre risc. În aceste condiţii s-a simţit nevoia unui nou instrument de control al riscurilor. Bazele acestui instrument au fost puse prin proiectul de Directivă a Uniunii Europene, aflat pe agenda de lucru pentru anul 2005 a CEA

Proiectul menţionat este cunoscut sub denumirea de Solvency II. Prin acest nou proiect se prevăd, pentru societăţile de asigurare, limite de solvabilitate şi metode adecvate privind întregul sistem de management al riscurilor pe care îl va utiliza o societate de asigurare. Sistemul de solvabilitate are nevoie de modificări pentru a putea situa măsurarea riscului în inima sistemului, deoarece caracteristicile vechiului sistem nu mai sunt potrivite.